11 definiții pentru făgăduială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

făgăduia sf [At: (a. 1568) MAG. IST. I, 183/15 / P: ~du-ia~ / S și: (înv) ~duea~ / Pl: ~ieli, (înv) ~uele / E: făgădui + -eală] 1 Promisiune. 2 Jurământ. 3 (Îvp; îe) A da (sau a face) o ~ A promite. 4-5 (Îvp; îe) A (nu) se ține de ~ A (nu) se ține de cuvânt.

FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Făgădui + suf. -eală.

FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Făgădui + suf. -eală.

FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Promisiune, făgăduință. După multe rugăciuni și făgăduieli, se înduplecă tată-său și o lăsă și pe dînsa să se ducă. ISPIRESCU, L. 14. Ea nu era femeie d-acelea care să mulțumesc numai cu făgăduiala și pe urmă se culcă pe pernă fără de grijă. POPESCU, B. IV 31.

făgăduĭálă f., pl. ĭelĭ. Promisiune.

făgădueală f. promisiune (trecătoare): făgădueala dată e datorie curată PANN.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făgăduiálă s. f., g.-d. art. făgăduiélii; pl. făgăduiéli

făgăduiálă s. f. (sil. -du-ia-), g.-d. art. făgăduiélii; pl. făgăduiéli

făgăduială, pl. făgăduieli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂGĂDUIÁLĂ s. v. angajament.

FĂGĂDUIA s. angajament, asigurare, cuvînt, făgăduință, legămînt, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) făgădaș, (Mold.) juruință (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalîm.

Intrare: făgăduială
făgăduială substantiv feminin
  • silabație: -du-ia-
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făgăduia
  • făgăduiala
plural
  • făgăduieli
  • făgăduielile
genitiv-dativ singular
  • făgăduieli
  • făgăduielii
plural
  • făgăduieli
  • făgăduielilor
vocativ singular
plural