22 de definiții pentru explicație esplicație esplicațiune esplicăciune esplicățiune explicațiune explicăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

explicație sf [At: IORGOVICI, O. 58/25 / V: (înv) ~iune, esp~, esplicațiune, (îvr) ~căciune, esplicățiune, sp~, splicațiune, splicăciune / Pl: ~ii, (îvr) ~cății / E: fr explication, lat explicatio, -onis] 1-4 Explicare (1-4). 5 (Îe) A avea o ~ (cu cineva) A discuta (cu cineva) pentru a lămuri un lucim sau a înlătura un conflict Si: a avea o explicare (5). 6-8 Explicare (6-8). 9 Cauză. 10 (Îla) De ~ Explicativ (1). 11 (Îlv) A da (o) ~ sau a da ~ii A se explica (4). 12 (Îe) A cere (cuiva) ~ii sau a cere (o) ~ (cuiva) A cere cuiva să-și lămurească purtarea, atitudinea, cuvintele etc. 13 (Pex) Origine. 14 Predare a unei lecții. 15 (Îvr) Traducere însoțită de comentarii, a unui autor străin.

EXPLICÁȚIE, explicații, s. f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ◊ Expr. A cere cuiva explicații = a cere cuiva socoteală. A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc. ♦ Predare a unei lecții, expunere a unei teme. 2. Cauză. – Din fr. explication, lat. explicatio.

EXPLICÁȚIE, explicații, s. f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ◊ Expr. A cere cuiva explicații = a cere cuiva socoteală. A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc. ♦ Predare a unei lecții, expunere a unei teme. 2. Cauză. – Din fr. explication, lat. explicatio.

EXPLICÁȚIE, explicații, s. f. 1. Lămurire, deslușire, clarificare a unei probleme, a unui fenomen etc. A dat explicații suplimentare.Privirile-i urmăreau, atente, explicațiile date pe desen. MIHALE, O. 335. ◊ Expr. A cere explicații (cuiva) = a cere (cuiva) să-și lămurească purtarea, atitudinea, cuvintele; a-i cere socoteală. A avea o explicație cu cineva = a face pe cineva să se explice; a se răfui cu cineva. 2. Cauză. E ușor să găsești explicația acestei purtări. 3. Predare a unei lecții, expunere a unei teme. Mai cu samă explicațiile la istorie erau minunate. SADOVEANU, O. VII 321.

EXPLICÁȚIE s.f. 1. Explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni. ◊ A cere explicații (cuiva) = a cere (cuiva) socoteală; a avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferend. 2. Cauză. [Gen. -iei, var. esplicație, esplicațiune, explicațiune s.f. / < fr. explication, lat. explicatio].

EXPLICÁȚIE s. f. 1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni. ♦ a cere ĩi (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent. 2. cauză. 3. operație prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acțiuni, unui fenomen sau eveniment. ◊ rezultatul acestei operații; propozițiile, expresiile prin care se realizează. (< fr. explication, lat. explicatio)

EXPLICÁȚIE ~i f. 1) v. A EXPLICA. 2) Lămurire a ceea ce este neînțeles; clarificare a unei chestiuni. ◊ A cere ~i (cuiva) a cere (cuiva) socoteală. 3) Cauză, motiv al unei acțiuni sau întâmplări. [G.-D. explicației; Sil. ex-pli-ca-ți-e] /<fr. explication, lat. explicatio, ~onis

esplicație sf vz explicație

esplicațiune sf vz explicație

esplicăciune sf vz explicație

esplicățiune sf vz explicație

explicațiune sf vz explicație

explicăciune sf vz explicație

ESPLICÁȚIE s.f. v. explicație.

ESPLICAȚIÚNE s.f. v. explicație.

explicați(un)e f. 1. acțiunea de a explica; 2. desvoltare destinată a face să înțeleagă; 3. justificare: sunt mulțumit cu aceste explicațiuni; 4. traducere orală a unui autor străin.

*explicațiúne f. (lat. explicátio, -ónis). Acțiunea de a explica. Dezvoltare p. a lămuri un înțeles obscur. Justificare, arătare de motive: a avea o explicațiune cu cineva. Traducere pe larg. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

explicáție (-ți-e) s. f., art. explicáția (-ți-a), g.-d. art. explicáției; pl. explicáții, art. explicáțiile (-ți-i-)

explicáție s. f. (sil. -ți-e), art. explicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. explicáției; pl. explicáții, art. explicáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPLICÁȚIE s. 1. v. lămurire. 2. v. demonstrare. 3. v. comentariu. 4. v. instrucțiuni. 5. v. justificare. 6. v. definiție.

EXPLICAȚIE s. 1. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme încurcate.) 2. demonstrare, explicare. (~ unei teoreme.) 3. comentariu, glosă, notă. (~ la un text.) 4. indicație, instrucțiuni (pl.), îndrumare, lămurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 5. explicare, justificare, motivare. (Există vreo ~ a gestului său?)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EXPLICÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Expunere, descriere amănunțită sau interpretare în vederea înțelegerii unor chestiuni, unor probleme; lămurire, clarificare a ceva dificil. ♦ A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferend. 2. Cauză. 3. Dezvăluirea cauzei, temeiului, legității, scopului unei acțiuni, unui eveniment, fenomen. ♦ Determinarea cauzei unui fenomen, justificarea prin scop a unei decizii sau acțiuni justificarea faptelor prin legi. 4. (LOG.) Dezvoltarea a ceea ce este implicat în premise sau deducerea din premise date. 5. Rezultatul actului explicativ, expresiile, propozițiile prin care se realizează. E. reprezintă funcția esențială, finalitatea și rațiunea oricărei ipoteze sau teorii.

Intrare: explicație
explicație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicație
  • explicația
plural
  • explicații
  • explicațiile
genitiv-dativ singular
  • explicații
  • explicației
plural
  • explicații
  • explicațiilor
vocativ singular
plural
esplicație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esplicație
  • esplicația
plural
  • esplicații
  • esplicațiile
genitiv-dativ singular
  • esplicații
  • esplicației
plural
  • esplicații
  • esplicațiilor
vocativ singular
plural
esplicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esplicațiune
  • esplicațiunea
plural
  • esplicațiuni
  • esplicațiunile
genitiv-dativ singular
  • esplicațiuni
  • esplicațiunii
plural
  • esplicațiuni
  • esplicațiunilor
vocativ singular
plural
esplicăciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esplicățiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
explicațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
explicăciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.