explicație sf [At: IORGOVICI, O. 58/25 / V: (înv) ~iune, esp~, esplicațiune, (îvr) ~căciune, esplicățiune, sp~, splicațiune, splicăciune / Pl: ~ii, (îvr) ~cății / E: fr explication, lat explicatio, -onis] 1-4 Explicare (1-4). 5 (Îe) A avea o ~ (cu cineva) A discuta (cu cineva) pentru a lămuri un lucim sau a înlătura un conflict Si: a avea o explicare (5). 6-8 Explicare (6-8). 9 Cauză. 10 (Îla) De ~ Explicativ (1). 11 (Îlv) A da (o) ~ sau a da ~ii A se explica (4). 12 (Îe) A cere (cuiva) ~ii sau a cere (o) ~ (cuiva) A cere cuiva să-și lămurească purtarea, atitudinea, cuvintele etc. 13 (Pex) Origine. 14 Predare a unei lecții. 15 (Îvr) Traducere însoțită de comentarii, a unui autor străin.