18 definiții pentru excreție
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXCREȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio.
EXCREȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
excreție sf [At: V. POPP, A. M. 25/24 / V: (înv) es~, escrețiune, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr excrétion, lat excretio, -onis] 1 Eliminare din organism, în urma proceselor biochimice, pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc. a substanțelor devenite inutile sau nocive. 2 (Îla) De ~ Excretor (2). 3 (Îal) Excretat. 4 (Lpl) Substanță eliminată din organism pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc., în urma proceselor biochimice Si: (îvr) excret Vz excrement (1), sudoare. 5 (Pan; îvr; îf excrețiune) Proces de eliminare a substanțelor (inutile sau nocive) din plante. 6 (Îf escreție) Substanță eliminată de către plante în urma proceselor biochimice Cf rășină. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCREȚIE, excreții, s. f. (Fiziol.) Faptul de a excreta; eliminare a excrementelor de către viețuitoare. ♦ Substanță eliminată de organism, ca rezultat al proceselor biochimice.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCREȚIE s.f. Eliminare a substanțelor inutile sau vătămătoare din organism în urma proceselor biochimice; substanță eliminată. [Gen. -iei, var. excrețiune s.f. / cf. fr. excrétion].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCREȚIE s. f. eliminare din organism a produselor provenite din activitatea metabolică. ◊ materialul eliminat. (< fr. excrétion)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EXCREȚIE ~i f. 1) Proces de eliminare a substanțelor neutilizate de organism. 2) Substanță eliminată. [G.-D. excreției; Sil. -ți-e] /<fr. excrétion, lat. excretio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
escreție sf vz excreție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
escrețiune sf vz excreție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
excrețiune sf vz excreție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCREȚIUNE s.f. v. excreție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
excrețiune f. 1. scoaterea din corp a unor materii; 2. materiile excretate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*excrețiúne f. (lat. excretio, -ónis). Fiziol. Scoaterea materiilor inutile din corp. Excrement.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
excreție (desp. -ți-e) s. f., art. excreția (desp. -ți-a), g.-d. art. excreției; pl. excreții, art. excrețiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
excreție (-ți-e) s. f., art. excreția (-ți-a), g.-d. art. excreției; pl. excreții, art. excrețiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
excreție s. f. (sil. -ți-e), art. excreția (sil. -ți-a), g.-d. art. excreției; pl. excreții, art. excrețiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
excreție
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EXCREȚIE s. (FIZIOL.) secreție exocrină, secreție externă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EXCREȚIE s. (FIZIOL.) secreție exocrină, secreție externă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
excreție, excrețiisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- excrétion DEX '09 DEX '98 DN
- excretio DEX '98 DEX '09