excreție sf [At: V. POPP, A. M. 25/24 / V: (înv) es~, escrețiune, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr excrétion, lat excretio, -onis] 1 Eliminare din organism, în urma proceselor biochimice, pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc. a substanțelor devenite inutile sau nocive. 2 (Îla) De ~ Excretor (2). 3 (Îal) Excretat. 4 (Lpl) Substanță eliminată din organism pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc., în urma proceselor biochimice Si: (îvr) excret Vz excrement (1), sudoare. 5 (Pan; îvr; îf excrețiune) Proces de eliminare a substanțelor (inutile sau nocive) din plante. 6 (Îf escreție) Substanță eliminată de către plante în urma proceselor biochimice Cf rășină. corectat(ă)