EVAZIUNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. évasion, lat. evasio, -onis.

evaziune sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (iuz) ~ie / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr évasion, lat evasio, -onis] 1 (Asr) Evadare. 2 Sustragere de la o situație, de la o solicitare etc. 3 Abandonare a unui mediu, a unei situații. 4 (Îs) ~ fiscală Sustragere de la obligațiile fiscale. 5 Sustragere de la a-și preciza atitudinea.

*EVAZIUNE, EVAZIE sf. Faptul de a evada, fugă pe sub ascuns, scăpare din închisoare [fr.].

EVAZIUNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. évasion, lat. evasio, -onis.

EVAZIUNE, evaziuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin «fiscală») Sustragere de la obligațiile fiscale. [În statele capitaliste] marii bogătași se bucură de tot felul de scutiri și reduceri de impozite. Ei practică totodată scandaloase evaziuni fiscale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2826. 2. (Rar) Evadare. Mă duc la telefon să dau amănunte despre evaziunea bulgarului. CARAGIALE, O. II 204. – Pronunțat: -zi-u-.

EVAZIUNE s.f. 1. Evaziune fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. évasion, lat. evasio].

EVAZIUNE s. f. 1. evadare. 2. sustragere de la anumite obligații. ♦ ~ fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale. (< fr. évasion, lat. evasio)

EVAZIUNE ~i f. 1): ~ fiscală sustragere de la obligațiile fiscale. 2) rar Fugă de sub escortă sau din locuri de detențiune; evadare. [G.-D. evaziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. évasion, lat. evasio, ~onis

evaziune f. scăpare pe furiș.

*evaziúne f. (lat. evásio, -ónis). Acțiunea de a evada. – Ob. evadare.

evazie sf vz evaziune

evaziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. evaziunii; pl. evaziuni

evaziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. evaziunii; pl. evaziuni

evaziune s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. evaziunii; pl. evaziuni

evaziune (i-u)

evaziune.

EVAZIUNE s. v. evadare, fugă.

evaziune s. v. EVADARE. FUGĂ.