ETMOID, etmoide, s. n. Os mic nepereche al craniului, străbătut de numeroase orificii traversate de nervii olfactivi și situat în scobitura osului frontal, formând o parte din scheletul nasului. – Din fr. ethmoïde.

etmoid sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~dă sf / P: ~mo-id / Pl: ~e / E: fr ethmoïde] (Șîs os ~) Os mic nepereche al craniului, străbătut de numeroase orificii traversate de nervii olfactivi și situat în scobitura osului frontal, formând o parte din scheletul nasului.

*ETMOID I. adj. 🫀 Os ~, osul ciuruit care formează baza craniului, cavitățile nasului și orbitele. II. sbst. Osul etmoid [fr.].

ETMOID, etmoide, s. n. Os mic nepereche al craniului, străbătut de numeroase orificii, traversate de nervii olfactivi, și situat în scobitura osului frontal, formând o parte din scheletul nasului. – Din fr. ethmoïde.

ETMOID s.n. (Anat.) Os al craniului străpuns de două orificii, care formează peretele nărilor. [Pron. -mo-id. / < fr. ethmoïde, cf. gr. ethmos – ciur, eidos – aspect].

ETMOID s. n. os al craniului străpuns de două orificii, care formează peretele cavităților nazale. (< fr. ethmoïde, gr. ethmoides, ciuruit)

*etmoíd, -ă adj. (vgr. ethmoeidés, d. ethmós, strecurătoare). Anat. Se zice despre osu cel cĭuruit care e la rădăcina nasuluĭ. S. n. Etmoidu. – Ca adj., uniĭ zic etmoidal, ceĭa ce nu e necesar. Cp. cu romboidal.

etmoidă sf vz etmoid

etmoid s. n., pl. etmoide

etmoid s. n., pl. etmoide

etmoid s. n., pl. etmoide

ETMO- „ciur, sită; ciuruit, găurit”. ◊ gr. ethmos „ciur, sită” > fr. ethmo-, germ. id., it. etmo- > rom. etmo-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru cu nasul în formă de trompă; ~id (v. -id), s. n., os nepereche al craniului, străpuns de numeroase orificii, care formează peretele nărilor; ~idectomie (v. -id, v. -ectomie), s. f., operație chirurgicală de îndepărtare a leziunilor celulare etmoidale.