ETMO- „ciur, sită; ciuruit, găurit”. ◊ gr. ethmos „ciur, sită” > fr. ethmo-, germ. id., it. etmo- > rom. etmo-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru cu nasul în formă de trompă; ~id (v. -id), s. n., os nepereche al craniului, străpuns de numeroase orificii, care formează peretele nărilor; ~idectomie (v. -id, v. -ectomie), s. f., operație chirurgicală de îndepărtare a leziunilor celulare etmoidale.