12 definiții pentru eter (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ETÉR, (1, 2) eteri, s. m., (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S. m. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosferă, cer, văzduh. 4. S. n. (În concepția unor filosofi antici) Al cincilea element al Universului (alături de foc, apă, pământ și aer), din care sunt alcătuite corpurile cerești. – Din fr. éther, lat. aether.

eter sm [At: EPISCUPESCU, O. Î. 333/20 / S și: (după fr) ether / Pl: ~i, (înv) ~uri sn / E: fr éther, lat aether] 1 (În Antichitate, la unii filozofi) Fluid imperceptibil, imponderabil, despre care se presupunea că ar exista în spațiul interplanetar. 2 (Cu valoare poetică) Atmosferă Si: văzduh, cer. 3 Fluid ipotetic, invizibil și imponderabil (a cărui existență nu e admisă de fizica modernă) care ar fi prezent în spațiul dintre corpuri, dar și în structura lor, și care ar face posibilă explicarea fenomenelor electromagnetice. 4 (Chm) Compus organic întrebuințat în industrie, rezultat din combinarea unui alcool cu un acid, cu eliminarea apei.[1] 5 (Șîs ~ sulfuric sau ~ etilic, înv ~ ordinar, ~ amețit) Lichid volatil, incolor, inflamabil, cu miros caracteristic, puțin solubil în apă, dar solubil în alcool, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca anestezic, antispasmodic etc. precum și ca solvent în unele ramuri ale industriei. 6 (Îs) ~ de petrol Esență ușoară de petrol, incoloră, constituită din hidrocarburi inferioare și care este folosită ca dizolvant. 7 (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer), din care ar fi alcătuite corpurile cerești.

  1. Sensul (4) este greșit, definind esterul, nu eterul. — cata

ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S. m. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosferă, cer, văzduh. 4. S. m. (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești. – Din fr. éther, lat. aether.

ETÉR, (1) eteri, s. m. 1. (Chim.) Combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie. ◊ Eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei. 2. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. ♦ Fig. (Învechit) Aer, atmosferă, cer, văzduh. Ah! dacă aste plîngeri ca un parfum de noapte, Spărgînd acele valuri albastre din eter, Ajunge-vor la tine în dureroase șoapte, Divină providență, fă-ndată ca să pier! BOLINTINEANU, O. 17. Într-o noapte lină, O palidă lumină Se stinse în eter. ALECSANDRI, P. I 183. 3. (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pămînt și aer).

ETÉR s.m. 1. (În filozofia antică) Al cincilea element constitutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer și pământ). 2. Compus organic obținut din alcooli sau din fenoli, foarte întrebuințat în industrie. 3. Fluid ipotetic care ar exista pretutindeni în spațiu și ale cărui oscilații ar constitui undele electromagnetice. // s.n. (Fig.) Spațiul atmosferic. [Pl. -ri, (s.n.) -ruri. / < fr. éther, cf. gr. aither – aer curat].

ETÉR1 I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer și pământ). 2. compus organic rezultat, prin eliminarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid.[1] 3. compus organic obținut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil și inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent în industrie, în medicină etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosferă, cer, văzduh. (< fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)

  1. Sensul (2) este greșit, definind esterul, nu eterul. — cata

ETÉR ~i m. 1) Compus organic volatil și inflamabil, obținut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, care este folosit în industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice și în medicină. 2) Mediu material care ar umple spațiul din univers. 3) fig. Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; atmosferă; văzduh; cer. /<fr. éther, lat. aether

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eter3 (chim.) s. m., pl. eteri

eter1 (substanță) s. m., pl. eteri

etér („combinație organică lichidă”, fil. „element al universului”) s. m., pl. etéri

eter, pl. eteri (chimie), eteruri (fig.)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ETER FENILMETÍLIC s. v. anisol.

Intrare: eter (s.m.)
eter1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eter
  • eterul
  • eteru‑
plural
  • eteri
  • eterii
genitiv-dativ singular
  • eter
  • eterului
plural
  • eteri
  • eterilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eter, eterisubstantiv masculin

  • 1. Combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei. DLRLC MDN '00
  • 2. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.