ETER, (1) eteri, s. m. 1. Combinație organică obținută din alcooli sau fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. ♦ Fig. (Înv.) Aer, atmosferă, cer, văzduh. 3. (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pămînt și aer). – Fr. éther (lat. lit. aether).