estompare sf [At: CAZABAN, V. 32 / Pl: ~pări / E: estompa] 1 Trecere cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină. 2 (Pex) Slăbire a intensității unei culori sau a unor contururi. 3 (Fig) Diminuare. 4 Dispariție (totală sau parțială).

ESTOMPARE, estompări, s. f. Acțiunea de a estompa și rezultatul ei; p. ext. ștergerea, umbrirea contururilor; fig. formă cu conturul vag. În estompările de basm ale apusului, scorbura aceasta pare o monstruoasă gură de balaur. BOGZA, C. O. 13. Adina Buhuș i-a apărut materializată din estomparea viorie. C. PETRESCU, O. P. I 80. Deasupra unei estompări ușoare de nori, o zării [pe pasăre] deslușindu-se tot mai mult, din desimea zării. CAZABAN, V. 32.

ESTOMPARE s.f. Acțiunea de a (se) estompa și rezultatul ei; atenuare, umbrire a contururilor. [< estompa].

estompare s. f., g.-d. art. estompării; pl. estompări

estompare s. f., g.-d. art. estompării; pl. estompări

estompare s. f., g.-d. art. estompării; pl. estompări

ESTOMPARE s. 1. ștergere. (~ contururilor.) 2. v. voalare.

ESTOMPARE s. 1. ștergere. (~ contururilor.) 2. voalare. (~ vocii.)