8 definiții pentru estompare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

estompare sf [At: CAZABAN, V. 32 / Pl: ~pări / E: estompa] 1 Trecere cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină. 2 (Pex) Slăbire a intensității unei culori sau a unor contururi. 3 (Fig) Diminuare. 4 Dispariție (totală sau parțială).

ESTOMPÁRE, estompări, s. f. Acțiunea de a (se) estompa și rezultatul ei. – V. estompa.

ESTOMPÁRE, estompări, s. f. Acțiunea de a (se) estompa și rezultatul ei. – V. estompa.

ESTOMPÁRE, estompări, s. f. Acțiunea de a estompa și rezultatul ei; p. ext. ștergerea, umbrirea contururilor; fig. formă cu conturul vag. În estompările de basm ale apusului, scorbura aceasta pare o monstruoasă gură de balaur. BOGZA, C. O. 13. Adina Buhuș i-a apărut materializată din estomparea viorie. C. PETRESCU, O. P. I 80. Deasupra unei estompări ușoare de nori, o zării [pe pasăre] deslușindu-se tot mai mult, din desimea zării. CAZABAN, V. 32.

ESTOMPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) estompa și rezultatul ei; atenuare, umbrire a contururilor. [< estompa].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estompáre s. f., g.-d. art. estompắrii; pl. estompắri

estompáre s. f., g.-d. art. estompării; pl. estompări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ESTOMPÁRE s. 1. ștergere. (~ contururilor.) 2. v. voalare.

ESTOMPARE s. 1. ștergere. (~ contururilor.) 2. voalare. (~ vocii.)

Intrare: estompare
estompare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estompare
  • estomparea
plural
  • estompări
  • estompările
genitiv-dativ singular
  • estompări
  • estompării
plural
  • estompări
  • estompărilor
vocativ singular
plural