8 definiții pentru umbrire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UMBRIRE, umbriri, s. f. Faptul de a (se) umbri. ♦ Culoare, nuanță închisă, întunecată. – V. umbri.
UMBRIRE, umbriri, s. f. Faptul de a (se) umbri. ♦ Culoare, nuanță închisă, întunecată. – V. umbri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
umbrire sf [At: CORESI, EV. 494 / V: (înv) ~rare / Pl: ~ri / E: umbri] 1 Adumbrire (1). 2 (Înv; fig) Apărare (2). 3 (Înv; fig) Laudă. 4 (Rar) Umbrar (1). 5 Culoare sau nuanță (mai) închisă Si: umbră (25). 6 (Fig) Posomorâre. 7 (Fig) Lipsă de claritate în exprimare. 8 (Îvr) Umbră (51).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UMBRIRE, umbriri, s. f. Acțiunea de a (se) umbri și rezultatul ei; umbră. O! brazii mei, veniți în vale, Veniți cu mine-n orice loc Și răspîndiți pe a mea cale Umbriri și visuri de noroc. ALECSANDRI, P. III 407. ◊ (Poetic) Clară E privirea-ți inocentă sub a genelor umbrire. EMINESCU, O. I 51. ♦ Fig. Adăpost, ocrotire. Părăsise țara împreună cu alte familii, spre a scăpa de tirania otomană, și trecuse în Puglia, supt umbrirea craiului Spaniei. BĂLCESCU, O. II 268. ♦ Culoare, nuanță închisă, întunecată. Obrajii gălbejiți și supți căpătaseră o umbrire vineție, lucioasă. MIHALE, O. 511.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
umbrire f. fapta de a umbri: sub a genelor umbrire EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
umbrare2 sf vz umbrire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
umbrire s. f., g.-d. art. umbririi; pl. umbriri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
umbrire s. f., g.-d. art. umbririi; pl. umbriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
umbrire s. f., g.-d. art. umbririi; pl. umbriri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
umbrire, umbririsubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) umbri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: umbră
- O! brazii mei, veniți în vale, Veniți cu mine-n orice loc Și răspîndiți pe a mea cale Umbriri și visuri de noroc. ALECSANDRI, P. III 407. DLRLC
- Clară E privirea-ți inocentă sub a genelor umbrire. EMINESCU, O. I 51. DLRLC
-
- Părăsise țara împreună cu alte familii, spre a scăpa de tirania otomană, și trecuse în Puglia, supt umbrirea craiului Spaniei. BĂLCESCU, O. II 268. DLRLC
-
- 1.2. Culoare, nuanță închisă, întunecată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Obrajii gălbejiți și supți căpătaseră o umbrire vineție, lucioasă. MIHALE, O. 511. DLRLC
-
-
etimologie:
- umbri DEX '98 DEX '09