18 definiții pentru epolet
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPOLET, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette.
EPOLET, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
epolet sm [At: AR (1829), 1907/1 / S și: (înv) epaul~ / V: (înv) ~ă sf (reg) apal~ (pl: ~uri) sn, (îvr) ~lit (pl: ~e), spal~ sn / Pl: ~eți, (înv) ~e, ~uri sn / E: fr épaulette, apalet, it spalletta] 1 Bandă de stofă care se aplică pe umerii uniformelor (militare) și pe care se indică, de obicei, gradul și specialitatea. 2 (Fig) Grad de ofițer. 3 Accesoriu de îmbrăcăminte, de forma unei benzi, folosit ca ornament pe umerii unei bluze, unei rochii etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPOLET, epoleți, s. m. Bandă de stofă (uneori tivită sau acoperită cu galon de fir, alteori mărginită și de franjuri), care se aplică pe umerii uniformelor. [Generalul], cu epoleți mari de aur care cădeau pe umeri în jos, trecea zvelt de la o sală la alta. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Sublocotenentul își aranjă... zăpăcit epoletul stîng. SAHIA, N. 89. – PL și: (n.) epolete (NEGRUZZI, S. I 66), epoleturi (KOGĂLNICEANU, S. 111).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPOLET s.m. Bandă (carton îmbrăcat cu stofă) care se aplică pe umerii uniformelor militare și pe care se indică gradul, specialitatea militară etc. [Pl. -eți, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. épaulette].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPOLET s. m. 1. accesoriu pe umerii uniformelor pe care se indică gradul și specialitatea militară. 2. extremitate superioară a vârfului unui catarg. (< rus. epolet, fr. épaulette)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EPOLET ~ți m. Fâșie de stofă prinsă pe umerii uniformelor militare, pe care se indică gradul și genul de arme. /<fr. épaulette
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
epolét n., pl. e, și m. (rus. epolét, d. fr. épaulette, dim. d. épaule, vfr. espalde, din espadle, lat. spáthula și spátula, dim. d. spatha, spadă lată; vgr. spáthe. V. spalier, spată). Ornament cu cĭucurĭ saŭ alt-fel pe care militariĭ îl poartă la umeriĭ tuniciĭ. Fig. Gradu de ofițer: a obținut epoletu. – Pe la 1850 și spalét (it. soaletta).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epaulet sn vz epolet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epoletă sf vz epolet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epolit sf vz epolet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epoletă f. 1. ornament cu ciucuri ce militarii poartă pe umeri și care servă a arăta gradul; 2. grad de ofițer: a obținut epoleta (= fr. épaulette).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epolet s. m., pl. epoleți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
epolet s. m., pl. epoleți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epolet s. m., pl. epoleți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
epolet, -ți.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EPOLET s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~ți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EPOLET s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
epoletă (epolete), s. f. – Bandă de stofă pe umerii uniformelor cu însemnele gradului. – Var. epolet. Fr. épaulette, var. din germ. Epaulet, prin intermediul rus. epoletŭ (Sanzewitsch 282; Bogaci).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
epolet, epolețisubstantiv masculin
- 1. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: spalet
- [Generalul], cu epoleți mari de aur care cădeau pe umeri în jos, trecea zvelt de la o sală la alta. CAMIL PETRESCU, O. I 193. DLRLC
- Sublocotenentul își aranjă... zăpăcit epoletul stîng. SAHIA, N. 89. DLRLC
-
- 2. Extremitate superioară a vârfului unui catarg. MDN '00
etimologie:
- épaulette DEX '09 DEX '98 DN