EPOLET, epoleți, s. m. Bandă de stofă (uneori tivită sau acoperită cu galon de fir, alteori mărginită și de franjuri), care se aplică pe umerii uniformelor. [Generalul], cu epoleți mari de aur care cădeau pe umeri în jos, trecea zvelt de la o sală la alta. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Sublocotenentul își aranjă... zăpăcit epoletul stîng. SAHIA, N. 89. – PL și: (n.) epolete (NEGRUZZI, S. I 66), epoleturi (KOGĂLNICEANU, S. 111).