11 definiții pentru spalet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPALÉT, spalete, s. n. (Învechit) Epolet. Boieri cu decorații și ofițeri cu spalete. NEGRUZZI, S. I 294.

SPALÉT, spalete, s. n. (Înv.) Epolet. – V. epolet.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPALÉT s.n. Oblon, jaluzea de lemn. [< germ. Spalett].

SPALÉT s. n. oblon, jaluzea de lemn. (< germ. Spalett)

spalet n. epolet: ofițeri cu spalete NEGR.

epolét n., pl. e, și m. (rus. epolét, d. fr. épaulette, dim. d. épaule, vfr. espalde, din espadle, lat. spáthula și spátula, dim. d. spatha, spadă lată; vgr. spáthe. V. spalier, spată). Ornament cu cĭucurĭ saŭ alt-fel pe care militariĭ îl poartă la umeriĭ tuniciĭ. Fig. Gradu de ofițer: a obținut epoletu. – Pe la 1850 și spalét (it. soaletta).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spalét s. n., pl. spaléte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spalet Spalet „epolet” e inserat pentru prima oară în DU (apare la Negruzzi), fără etimologie. La CADE i se dă etimologia fr. épaulette, fără nici o încercare de a explica diferențele de forma (dealtfel glosarea se face prin rom. epoletă). Scriban pornește de la it. spaletta, mai apropiat din ponct de vedere formal, dar rămîne neexplicată diferența de gen, apoi e puțin probabil ca în secolul trecut să se fi împrumutat din italiană un termen militar. În grecește există σπαλέττο, care corespunde perfect formei românești, dar e tradus prin „șal” (care de fapt se pune pe umeri, deci diferența de înțeles nu e prea mare).

Intrare: spalet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spalet
  • spaletul
  • spaletu‑
plural
  • spalete
  • spaletele
genitiv-dativ singular
  • spalet
  • spaletului
plural
  • spalete
  • spaletelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)