11 definiții pentru epiforă
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPIFORĂ, epifore, s. f. Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt sau a unor cuvinte la sfârșitul propozițiilor, frazelor sau al unor strofe; epistrofă. – Din fr. épiphora.
EPIFORĂ, epifore, s. f. Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt sau a unor cuvinte la sfârșitul propozițiilor, frazelor sau al unor strofe; epistrofă. – Din fr. épiphora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viomih
- acțiuni
epiforă sf [At: CORNEA, E. I, 58/28 / A și: epiforă / Pl: ~re / E: fr épiphore, lat epiphora, ngr ἐπιφορά] 1 Secreție lacrimală exagerată datorată unor cauze patologice. 2 Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt sau a mai multor cuvinte la sfârșitul unor versuri, strofe, fraze etc. Si: epistrofă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIFORĂ s.f. 1. Exagerare de natură patologică a secreției lacrimale. 2. (op. anaforă) Figură de stil constînd în repetarea unui cuvînt sau a unor cuvinte la sfîrșitul unor unități sintactice sau metrice; epistrofă. [< fr. épiphora, cf. gr. epiphora].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIFORĂ s. f. 1. exagerare patologică a secreției lacrimale. 2. procedeu stilistic constând în repetarea unui cuvânt ori grup de cuvinte la sfârșitul unor unități sintactice sau metrice; epistrofă. (< fr. épiphora, gr. epiphora)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*epíforă f., pl. e (lat. epiphora, d. vgr. epiphorá. V. anaforă). Ret. Repetarea aceluĭașĭ cuvînt la sfîrșitu maĭ multor propozițiunĭ consecutive. V. retorică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epiforă s. f., g.-d. art. epiforei; pl. epifore
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
epiforă s. f., g.-d. art. epiforei; pl. epifore
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epiforă s. f., g.-d. art. epiforei; pl. epifore
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
epiforă (gr. epiphora din epi „la sfârșit” și phorá „transportare”), figură care constă în repetarea unui cuvânt (grup de cuvinte) la sfârșitul unor unități sintactice sau metrice; este inversul anaforei (R): „«- Măi Costache, zău, tu n-o să-mbătrânești niciodată, îi răspunse prietenul său.» «- Și de ce-aș îmbătrâni, omule? Casă am, bani am, sănătos sunt, nevastă căzută din cer am, de ce-aș îmbătrâni?»” (Emil Gârleanu) Sin. epistrofă.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
EPIFORĂ (< lat. gr. epiphora, transportare, adaos) Repetare a unui cuvînt sau grup de cuvinte la sfîrșitul unor unități sintactice sau metrice. Ex. Cui dedit? Per quem dedit? Quantum dedit? (Cui a dat? Prin cine a dat? Cît a dat? (CICERO, Pro Roscio) Ca figură de stil, epifora apare destul de rar, atît în poezia populară, cît și în cea cultă. Ex. Nici puțin că nu mergea, Pînă-n codri verzi intra, Dacă-n codri verzi intra, Florile că-i îmbăta... (Ghiță Cătănuță, poezie populară) Da paharul turcului Tot în mîna Marcului Și paharul Marcului Tot în mîna turcului. (Marcul Viteazul, poezie populară)
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
epiforă sinonimică, sin. disjuncție.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
epiforă, epiforesubstantiv feminin
- 1. Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt sau a unor cuvinte la sfârșitul propozițiilor, frazelor sau al unor strofe. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: epistrofă
- 2. Exagerare de natură patologică a secreției lacrimale. DN
etimologie:
- épiphora DEX '09 DEX '98 DN