EPIFORĂ (< lat. gr. epiphora, transportare, adaos) Repetare a unui cuvînt sau grup de cuvinte la sfîrșitul unor unități sintactice sau metrice. Ex. Cui dedit? Per quem dedit? Quantum dedit? (Cui a dat? Prin cine a dat? Cît a dat? (CICERO, Pro Roscio) Ca figură de stil, epifora apare destul de rar, atît în poezia populară, cît și în cea cultă. Ex. Nici puțin că nu mergea, Pînă-n codri verzi intra, Dacă-n codri verzi intra, Florile că-i îmbăta... (Ghiță Cătănuță, poezie populară) Da paharul turcului Tot în mîna Marcului Și paharul Marcului Tot în mîna turcului. (Marcul Viteazul, poezie populară)