EGLINDISI, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo.

eglindisi vri vz eglendisi

EGLINDISI, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism înv.) A se distra, a petrece (2), a se amuza. – Din ngr. eglendízo.

EGLINDISI, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism învechit) A se distra, a petrece, a se amuza. S-a eglindisit la bal la curte. NEGRUZZI, S. I 240. – Variantă: englendisi (ALECSANDRI, T. 454) vb. IV.

eghilindisi vri vz eglendisi

egledisi vri vz eglendisi

eglendesi^[1] v vz eglendisi modificată

eglendisi vri [At: (a. 1784) CAT. MAN. I, 76 / V: eglun~, eng~, inglin~, (rar) ~desi, egledisi, eglindi, englin~, evg~, ing~, înglin~, înglîn~, (nob) aglin~, eghilin~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ἐγλεντίζω] (Grî) A se distra.

eglindi vri vz eglendisi

eglundisi v vz eglendisi

englendisi v vz eglendisi^[1] corectat(ă)

evglendisi v vz eglendisi

iglindisi v vz eglendisi

inglendisi v vz eglendisi

inglindisi v vz eglendisi

EGLENDISI, ENGLENDISI, EGLINDISI, ⦿ ÎNGLÎNDISI (-isesc) vb. refl. A petrece, a se amuza: spune... cum s’a eglendisit la bal la Curte NEGR.; treceți în odaia cealaltă și vă englendisiți după plăcere FIL.; pînă una alta se înglîndiseau la cîrciuma de la colț D. -ZAMF. [ngr. έγλενδίςω].

ENGLENDISI vb. IV v. eglindisi. corectat(ă)

eglendisì v. a petrece (vorbă ieșită din uz): cum s’a eglendisit la bal, la Curte NEGR. [Bulg. EGLENDISAM].

englendisì v. V. eglendisì: m’am englendisit de minune AL.

eglendisésc (mă) v. refl. (ngr. eglendizo, aor. -éndisa [scris -ntizo, -ntisa], d. turc. eĭlenmek, aor. eĭlendy, vechĭ egl-. a se amuza; bg. eglendisam, sîrb. -isati). Rar azĭ. Mă amuzez. Fam. Iron. Mă îmbăt. – Și englin-, englend-, inglind-.

englendisésc, V. eglend-.

inglindisésc, V. englend-.

eglindisi (a se ~) (înv.) (desp. e-glin-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă eglendisesc, 3 sg. se eglindisește, imperf. 1 sg. mă eglindiseam; conj. prez. 1 sg. să mă eglendisesc, 3 să se eglindisească; imper. 2 sg. afirm. eglendisește-te; ger. eglendisindu-mă

eglindisi (a se ~) (înv.) (e-glin-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindisește, imperf. 3 sg. se eglindisea; conj. prez. 3 să se eglindisească

eglindisi vb. (sil. -glin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. eglindisesc, imperf. 3 sg. eglindisea; conj. prez. 3 sg. și pl. eglindisească

eglendisi (-sesc, -it), vb. refl. – A se distra, a-și petrece timpul. – Var. englendisi. Ngr. ἐγλεντίζω, aorist ἐγλέντησα, din tc. eglenmak, aorist eglend; cf. alb. egljendisem, sb. eglendisati. Șeineanu, III, 167, propune un der. direct din tc., dar der. verbale din tc. sînt puține în rom. Este cuvînt înv. (sec. XVIII). – Der. eglingea, s. f. (distracție), din tc. eglence (Lokotsch 560; Ronzevalle 35), cf. ngr. ἐγλεντζές, bg. eglenğa, sb. ieglenğe. Cf. Gáldi 176.

EGLENDISI vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli.

eglendisi vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. ÎNVESELI. PETRECE. RÎDE. VESELI.