3 definiții pentru edict (pl. edicturi)

EDÍCT s.n. Lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman (mai ales pretorul și, sub imperiu, împăratul) își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare, adesea sub formă de norme juridice. ♦ Act, decret emis de un monarh prin care se stabileau norme imperative cu privire la o anumită problemă. [Pl. -te, -turi. / < lat. edictum, cf. fr. édict].

EDÍCT s. n. 1. lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare. 2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laică ori bisericească. (< lat. edictum, germ. Edikt)

edict n. ordonanță sau lege promulgată de un suveran.

Intrare: edict (pl. edicturi)
edict (pl. edicturi)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular edict edictul
plural edicturi edicturile
genitiv-dativ singular edict edictului
plural edicturi edicturilor
vocativ singular
plural