EDICT, edicte, s. n. (În Roma antică) Act prin care cei numiți într-o magistratură arătau activitatea lor trecută și anunțau programul de activitate viitoare, adesea sub formă de norme juridice. ♦ (În dreptul feudal) Act emis de un monarh prin care statornicea norme imperative, de obicei cu privire la o singură problemă. Edictul din Nantes de la 1598.