edict sn [At: INSTRUCȚII, 3/1 / V: (înv) ~dit, (îvr) ~tum / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat edictum] 1 (În Antichitate și în Evul Mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. 2 (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formulele juridice aplicate în timpul magistraturii lui.