EDICT, edicte, s. n. (În Roma antică) Act prin care cei numiți într-o magistratură arătau activitatea lor trecută și anunțau programul de activitate viitoare, adesea sub formă de norme juridice. ♦ (În dreptul feudal) Decret important dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară (privitor la o singură chestiune). – Lat. lit. edictum (germ. Edikt).