14 definiții pentru dumerire domerire domirire dumirire dumirire

dumeríre sf [At: MARDARIE L. 134 / V: ~mir~, domir~ / Pl: ~ri / E: dumeri] 1 Lămurire a cuiva asupra unei probleme, unei situații încurcate, neclare Si: (îvr) dumereală (1). 2 (Îvr) Clarificare a unei probleme Si: (îvr) dumereală (2). 3 (Înv) Determinare a cuiva să cedeze Si: înduplecare, (îvr) dumereală (3). 4 (Înv) Convingere a cuiva să primească ceva Si: (îvr) dumereală (4). 5 (Pex) Îmblânzire. modificată

DUMIRÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) dumiri și rezultatul ei; lămurire, înțelegere, clarificare. [Var.: dumeríre s. f.] – V. dumiri.

DUMERÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) dumeri și rezultatul ei; lămurire, înțelegere, clarificare. [Var.: dumiríre s. f.] – V. dumeri.

DUMIRÍRE s. f. v. dumerire.

DUMERÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) dumeri și rezultatul ei; lămurire, înțelegere, clarificare. Colegul meu rămase cu gura căscată, simbol al unei dumeriri neașteptate. La TDRG. – Variantă: dumiríre s. f.

!dumiríre/dumeríre (rar) s. f., g.-d. art. dumirírii/ dumerírii

dumeríre s. f., g.-d. art. dumerírii

DUMERÍRE s. v. lămurire.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUMERÍRE s. clarificare, edificare, lămurire. (~ lui într-o problemă.)

Intrare: dumerire
dumerire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dumerire dumerirea
plural dumeriri dumeririle
genitiv-dativ singular dumeriri dumeririi
plural dumeriri dumeririlor
vocativ singular
plural
dumirire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dumirire dumirirea
plural dumiriri dumiririle
genitiv-dativ singular dumiriri dumiririi
plural dumiriri dumiririlor
vocativ singular
plural
domerire
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
domirire
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dumirire
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.