16 definiții pentru dumbravnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUMBRÁVNIC, dumbravnici, s. m. Plantă erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită și ca plantă medicinală și meliferă (Melittis melissophyllum). – Din sl. donbravĭnŭ.

DUMBRÁVNIC, dumbravnici, s. m. Plantă erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită și ca plantă medicinală și meliferă (Melittis melissophyllum). – Din sl. donbravĭnŭ.

dumbrávnic sm [At: LB / V: drâmbán~, drâmbón~ / Pl: ~ici / E: vsl донбравинк] Plantă erbacee din familia labiatelor, cu miros caracteristic, cu frunze late, flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită ca plantă medicinală și meliferă (Melittis melissophyllum). modificată

DUMBRÁVNIC s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, care crește prin tufișuri și păduri; are miros plăcut și se întrebuințează ca plantă medicinală (Melittis melissophyllum). Pune coaja asta de mesteacăn sub grindă, unde îi busuiocul și dumbravnicul. CAMILAR, N. I 256. Mă așezam între bătrîni și-i priveam curios; îmi plăcea mirosul de dumbravnic și de mintă din straiele «bătrînicăi». SADOVEANU, O. III 518. Vara... după cules răchițică... dumbravnic și sulcină de pus pintre straie, cine umbla? CREANGĂ, A. 64.

DUMBRÁVNIC ~ci m. Plantă erbacee perenă, medicinală și meliferă, cu frunze late și cu flori purpurii sau albe, având un miros plăcut. /<sl. donbravinu

dumbravnic m. plantă plăcut mirositoare ce crește prin tufișuri și păduri (Melittis melissophylum): dumbravnic și sulcină de pus printre straie CR. [Lit. plantă de pădure].

dumbrávnic m. (vsl. dombravnikŭ ca și rus. dumbrávnik și ceh. douvravnik, niște plante). Cînepa codruluĭ, cănepĭoară, o plantă fin familia compuselor (eupátorium connábinum). O plantă labiată (mellitis melissophyllum).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dumbravnic s. m., pl. dumbravnici

dumbravnic s. m., pl. dumbravnici

dumbrávnic s. m., pl. dumbrávnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dumbrávnic, s.n. – (bot.) Plantă ierboasă aromată, perenă, care crește în păduri de fag și stejar (Melittis melissophillum). În Maramureș, se mai numește și cânepa-codrului (Bârlea, 1924). ♦ (med. pop.) Utilizată în caz de insomnii, paralizii, dureri de cap, astm bronșic etc. – Din sl. donbravǐnǔ (Scriban, DEX).

dumbrávnic, s.n. – (bot.) Plantă ierboasă aromată, perenă, care crește în păduri de fag și stejar (Melittis melissophillum). În Maramureș se mai numește și cânepa-codrului (Bârlea 1924). Utilizată (în medicina populară) în caz de insomnii, paralizii, dureri de cap, astm bronșic etc. – Din sl. donbravǐnǔ.

Intrare: dumbravnic
dumbravnic substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumbravnic
  • dumbravnicul
  • dumbravnicu‑
plural
  • dumbravnici
  • dumbravnicii
genitiv-dativ singular
  • dumbravnic
  • dumbravnicului
plural
  • dumbravnici
  • dumbravnicilor
vocativ singular
plural
drâmbanic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drâmbonic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năbravnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dumbravnic, dumbravnicisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită și ca plantă medicinală și meliferă (Melittis melissophyllum). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cânepioară
    • format_quote Pune coaja asta de mesteacăn sub grindă, unde îi busuiocul și dumbravnicul. CAMILAR, N. I 256. DLRLC
    • format_quote Mă așezam între bătrîni și-i priveam curios; îmi plăcea mirosul de dumbravnic și de mintă din straiele «bătrînicăi». SADOVEANU, O. III 518. DLRLC
    • format_quote Vara... după cules răchițică... dumbravnic și sulcină de pus pintre straie, cine umbla? CREANGĂ, A. 64. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.