DUMBRAVNIC s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, care crește prin tufișuri și păduri; are miros plăcut și se întrebuințează ca plantă medicinală (Melittis melissophyllum). Pune coaja asta de mesteacăn sub grindă, unde îi busuiocul și dumbravnicul. CAMILAR, N. I 256. Mă așezam între bătrîni și-i priveam curios; îmi plăcea mirosul de dumbravnic și de mintă din straiele «bătrînicăi». SADOVEANU, O. III 518. Vara... după cules răchițică... dumbravnic și sulcină de pus pintre straie, cine umbla? CREANGĂ, A. 64.