DUMBRAVNIC subst. 🌿 1 Plantă ierboasă, mirositoare, din fam. labiatelor, cu frunzele ca ale cireșului, cu flori purpurii, trandafirii sau pestrițe; se poartă de flăcăi și fete, se pune la icoane și printre haine, în ladă, pentru că răspîndește un parfum plăcut; numită și „dumbrainic”, „dumbrajnic”, „dobro(v)nică”, sau „dobro(m)nic” (Melittis melissophyllum) (🖼 1935): în aer e un îmbătător miros de mintă și de ~ (VLAH.) ¶ 2 = CÎNEPA-CODRULUI [vsl. dabravĭnŭ „de pădure”; comp, rus. dubrovnikŭ].