12 definiții pentru dugliș (s.m.)

duglíș, ~ă smf, a [At: I. CR. III, 377 / V: ~léș / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg döglelés] (Reg) 1-2 (Om) leneș.

DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) leneș, trândav, puturos. – Cf. magh. dög.

DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) leneș, trândav, puturos. – Cf. magh. dög.

DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj. (Mold.) Leneș, trîndav. Tu, namilă duglișă, ai de toate, și-ți petreci zilele degeaba la gimnaziu. SADOVEANU, N. F. 149. D-apoi călugării: o adunătură de zamparagii dugliși. CREANGĂ, A. 120.

dúgliș (reg.) (du-gliș) adj. m., s. m., pl. dúgliși; adj. f., s. f. dúglișă, pl. dúglișe

dúgliș adj. m., s. m. (sil. -gliș), pl. dúgliși; f. sg. dúglișă, pl. dúglișe

DÚGLIȘ adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

dúgliș (dúglișe), adj. – (Mold.) Leneș, trîndav. Mag. dög „cadavru” și putoare, dögelni „a dormi” (Scriban). Pentru trecerea de la „puturos” la „leneș”, cf. puturos. După Tiktin, aflat în legătură cu duh, ceea ce din punct de vedere semantic este același lucru.

DÚGLIȘ ~ă (~i, ~e) și substantival reg. Care nu vrea să muncească; care trândăvește; leneș; trândav; lenos; puturos. /cf. ung. dög

dugliș a. Mold. trăndav, trântor: scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui CR. [Cf. ung. DÖG, putoare (de unde Tr. diugos, puturos, leneș)].

dúgleș și -iș, -ă adj. (d. ung. dög, hoĭt, putoare, dögelni, a dormi ca un puturos. În Trans. dĭug, putoare, om trîndav). Mold. Foarte leneș: duglișu luĭ de noroc dormea (Șez. 33, 26). – La Sov. 39 dúlgheș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dúgliș adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

Intrare: dugliș (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dugliș duglișul
plural dugliși duglișii
genitiv-dativ singular dugliș duglișului
plural dugliși duglișilor
vocativ singular
plural