7 definiții pentru dugliș (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) leneș, trândav, puturos. – Cf. magh. dög.

DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) leneș, trândav, puturos. – Cf. magh. dög.

dugliș, ~ă smf, a [At: I. CR. III, 377 / V: ~leș / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg döglelés] (Reg) 1-2 (Om) leneș.

DÚGLIȘ ~ă (~i, ~e) și substantival reg. Care nu vrea să muncească; care trândăvește; leneș; trândav; lenos; puturos. /cf. ung. dög


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dúgliș (reg.) (du-gliș) adj. m., s. m., pl. dúgliși; adj. f., s. f. dúglișă, pl. dúglișe

dúgliș adj. m., s. m. (sil. -gliș), pl. dúgliși; f. sg. dúglișă, pl. dúglișe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÚGLIȘ adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

dugliș adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

Intrare: dugliș (s.m.)
  • silabație: du-gliș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dugliș
  • duglișul
  • duglișu‑
plural
  • dugliși
  • duglișii
genitiv-dativ singular
  • dugliș
  • duglișului
plural
  • dugliși
  • duglișilor
vocativ singular
  • duglișule
  • duglișe
plural
  • duglișilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dugliș, -ă duglișă dugleș

etimologie: