5 definiții pentru doască doscă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

doáscă sf [At: AGÂRBICEANU, A. 53 / V: dóscă, ~áșcă / Pl: ~aște, ~sce / E: vsl доска] 1 (Pop) Scândură. 2 (Pop; îs) Gard de doaște Gard de scânduri. 3 (Reg) Șiță. 4 (Înv) Copertă de carte din lemn învelit în piele. 5 (Reg) Copertă de carte. 6 (Înv; îe) Din ~-n ~ De la un capăt la altul Si: din scoarță-n scoarță. 7 (Reg) Perete subțire. 8 (Reg) Vas ca un blid, făcut din coajă de dovleac. 9 (Reg; îf doscă) Tocător. 10 (Reg) Stavilă (la moară). 11 (Reg) Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. 12 (Reg) Bucată mare de lemn uscat, de trunchi despicat din tulpina unui copac. modificată

doáscă f., pl ște (vsl. dŭska, scîndură, masă, d. vgr. disc, tisc, ngerm. tisch, masă, lat. discus, vgr. diskos, disc; bg. dŭská, rus. doská, rut. dóška. V. dicean). Trans. Scoarță de carte: a ceti o carte din doască’n doască. Olt. Coajă uscată: pe corlată 2-3 droaște de dovlete (NPl. Ceaur, 39).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

doscă, doască În ER, p. 91, am discutat originea acestui cuvînt și am opinat pentru etimologia prin ucraineană. În CL, VIII, p. 291, E. Petrovici își arăta preferința pentru o origine maghiară (Tamás nu a înregistrat cuvîntul). În LR, XXII, p. 493, Ion Moise și A. Vraciu trimit la scr. dáska și discută eventuala evoluție semantică, fără să pomenească de dificultățile fonetice (la Gămulescu nu găsim cuvîntul). Ținînd seama de prezența termenului în diverse arii românești (la atestările notate în ER se mai adaugă BPh., VI, p. 219, din jud. Gorj, Lex. reg. I, p. 69, doască, de la Oradea, apoi Lex. reg. II, p. 83, doască, de la Ineu, și FD, VI, p. 169, doasca genunchiului „rotulă”, din Oltenia), putem să ne gîndim la o origine multiplă. Dar numai ucraineana și maghiara pot fi luate în considerație, căci scr. dáska nu putea deveni în mod normal în românește nici doscă, nici doască.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

doáscă, doaște, s.f. (pop.) 1. copertă la carte; scoarță uscată. 2. (reg.) coajă de dovleac.

Intrare: doască
substantiv feminin (F8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doască
  • doasca
plural
  • doaște
  • doaștele
genitiv-dativ singular
  • doaște
  • doaștei
plural
  • doaște
  • doaștelor
vocativ singular
plural
doscă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.