doáscă f., pl ște (vsl. dŭska, scîndură, masă, d. vgr. disc, tisc, ngerm. tisch, masă, lat. discus, vgr. diskos, disc; bg. dŭská, rus. doská, rut. dóška. V. dicean). Trans. Scoarță de carte: a ceti o carte din doască’n doască. Olt. Coajă uscată: pe corlată 2-3 droaște de dovlete (NPl. Ceaur, 39).