opțiuni
  • info

11 definiții pentru distonant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTONANT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant.

DISTONANT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant.

distonant, ~ă a [At: IBRĂILEANU, S. 140 / Pl: ~nți, ~e / E: distona] 1 Care este în dezacord cu ansamblul sau cu restul. 2 (Muz; spc; d. sunete) Care este intonat fals.

DISTONANT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează, care nu se potrivește într-un ansamblu, care nu este potrivit cu celelalte elemente. V. strident. Aceleași fraze care sună în gura lui Stratilat mai mult sau mai puțin corect... sînt cu totul distonante folosite de Manoliu. V. ROM. decembrie 1953, 289.

DISTONANT, -Ă adj. Care distonează. [< distona].

DISTONANT, -Ă adj. care distonează; discordant. (< germ. distonant)

DISTONANT ~tă (~ți, ~te) Care distonează; cu proprietatea de a distona; discordant; disonant. /a distona + suf. ~ant

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

distonant adj. m., pl. distonanți; f. distonantă, pl. distonante

distonant adj. m., pl. distonanți; f. distonantă, pl. distonante

distonant adj. m., pl. distonanți; f. sg. distonantă, pl. distonante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISTONANT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios.

DISTONANT adj. 1. inadecvat, neadecvat, necorespunzător, nepotrivit, (fig.) deplasat. (Un element ~ față de ansamblu.) 2. discordant, disonant, nearmonios, strident. (Sunete ~.)

Intrare: distonant
distonant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distonant
  • distonantul
  • distonantu‑
  • distonantă
  • distonanta
plural
  • distonanți
  • distonanții
  • distonante
  • distonantele
genitiv-dativ singular
  • distonant
  • distonantului
  • distonante
  • distonantei
plural
  • distonanți
  • distonanților
  • distonante
  • distonantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

distonant, distonantăadjectiv

etimologie:
  • Distona + sufix -ant. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.