16 definiții pentru dispensă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPENSĂ, dispense, s. f. Scutire a unei persoane de obligația îndeplinirii unor condiții legale; (concr.) act, document care atestă această scutire. – Din fr. dispense.

dispensă sf [At: AR (1838), 381 ⅟4 / V: (înv) ~nză / Pl: ~se / E: fr dispense] 1 Autorizație specială dată cuiva de autoritățile ecleziastice sau civile de a trece, în anumite cazuri, peste formalitățile legale obișnuite Si: permisiune, (înv) dezlegare, învoire, remisiune. 2 Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală).

DISPENSĂ, dispense, s. f. Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală); (concr.) act, document care atestă această scutire. – Din fr. dispense.

DISPENSĂ, dispense, s. f. 1. Scutire de o obligație legală (bănească, de stagiu etc.). 2. Autorizație, îngăduință, permisiune dată cuiva de a trece, în anumite cazuri, peste formalitățile legale obișnuite. Dispensă de vîrstă.

DISPENSĂ s.f. Scutire (de o obligație); exceptare, excepție de la o regulă. ♦ Permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. [< fr. dispense, it. dispensa].

DISPENSĂ s. f. scutire (de o obligație); exceptare de la o regulă. ◊ permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. (< fr. dispense)

DISPENSĂ ~e f. Scutire de anumite obligații sociale. /<fr. dispense

dispensă f. scutire dela regula ordinară: dispensă dela serviciul militar.

* dispénsă f., pl. e (fr. dispense, scutire; it. dispensa, distribuire, cămară). Scutire, acordare a uneĭ favorĭ, pe care n’o acorzĭ altora: a primi la examin un elev ca dispensă de etate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dispensă s. f., g.-d. art. dispensei; pl. dispense

dispensă s. f., g.-d. art. dispensei; pl. dispense

dispensă s. f., g.-d. art. dispensei; pl. dispense

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISPENSĂ s. scutire, (înv.) scuteală, scutință. (~ de armată.)

Intrare: dispensă
dispensă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispensă
  • dispensa
plural
  • dispense
  • dispensele
genitiv-dativ singular
  • dispense
  • dispensei
plural
  • dispense
  • dispenselor
vocativ singular
plural
dispenză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dispensă, dispensesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.