8 definiții pentru exceptare esceptare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exceptare sf [At: ANTONESCU, D. / V: (înv) esc~ / P: ex-cep~ / Pl: ~tări / E: excepta] 1 Lăsare deoparte. 2 Neincludere. 3 Nesocotire. 4 Excludere. 5 Facere a unei excepții de la o regulă, o normă. 6 (Înv) Separare. 7 Ridicare într-un proces a unor obiecții Cf excepta (8).

EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta.

EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta.

EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta.

EXCEPTÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a excepta. [< excepta].

ESCEPTÁ vb. I. v. excepta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exceptáre (excludere) s. f., g.-d. art. exceptắrii

exceptáre s. f., g.-d. art. exceptării

Intrare: exceptare
exceptare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exceptare
  • exceptarea
plural
  • exceptări
  • exceptările
genitiv-dativ singular
  • exceptări
  • exceptării
plural
  • exceptări
  • exceptărilor
vocativ singular
plural
esceptare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esceptare
  • esceptarea
plural
  • esceptări
  • esceptările
genitiv-dativ singular
  • esceptări
  • esceptării
plural
  • esceptări
  • esceptărilor
vocativ singular
plural