* ❍ DIHOCA, DEHOCA (-oc) I. vb. tr. Mold. Bucov. 1 A tăia, a fărîma în bucăți: am zărit puișorul ist de șarpe, am vrut să-l omor, dar el s’a rugat să nu-l dihoc (ȘEZ.); am aflat un țap rozînd pe prispă și l-am dihocat și eu (ȘEZ.) ¶ 2 A speti. II. vb. refl. A se speti [lat. *devocare].