destupa vt [At: N. COSTIN, ap. LET. 476 / V: (reg) dis~ / Pzi: ~tup / E: des- + (a)stupa] 1 (C.i. găuri, deschizături, obiecte acoperite) A da la o parte ceea ce le acoperă Si: a descoperi, a desfunda, a dezveli. 2 (C.i. sticle, butoaie) A scoate dopul sau fundul Si: a deschide, a desfunda. 3 (Pfm; îe) A-și ~ urechile A asculta cu atenție. 4 (Înv; c.i. un teren necultivat) A desțeleni (1).