9 definiții pentru dezmembrare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s. f. Faptul de a (se) dezmembra.V. dezmembra.

DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s. f. Faptul de a (se) dezmembra.V. dezmembra.

dezmembrare sf [At: GHICA, C. E. II, 486 / V: (înv) dem~ / S și: desm~ / Pl: ~rări / E: dezmembra] 1 Desființare a unității, coeziunii unor state, popoare, etc. prin scindare, prin dispersare etc. Si: dezmembrat1 (1). 2 Descompletare. 3 (Înv) Parte a unui întreg rezultată din dezmembrare Si: (înv) dezmădulare (1), dezmembrat1 (3).

DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s. f. Faptul de a se dezmembra; descompunere, desființare. Această soluțiune... era un început de dezmembrare a imperiului otoman. GHICA, S. 126.

DEZMEMBRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezmembra și rezultatul ei; descompunere; fărâmițare. [< dezmembra].

desmembrare f. acțiunea de a desmembra și rezultatul ei: diviziune, separațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezmembrare s. f., g.-d. art. dezmembrării; pl. dezmembrări

dezmembráre s. f., g.-d. art. dezmembrării; pl. dezmembrări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZMEMBRÁRE s. (fig.) descompunere, destrămare. (~ unei familii.)

DEZMEMBRARE s. (fig.) descompunere, destrămare. (~ unei familii.)

Intrare: dezmembrare
dezmembrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmembrare
  • dezmembrarea
plural
  • dezmembrări
  • dezmembrările
genitiv-dativ singular
  • dezmembrări
  • dezmembrării
plural
  • dezmembrări
  • dezmembrărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezmembrare, dezmembrărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dezmembra DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.