destrămare sf [At: POLIZU / V: (pop) dis~ / Pl: ~mări / E: destrăma] 1 Pierdere a rezistenței unor materiale textile, țesături sau obiecte țesute ori confecționate din fire împletite, prin rărirea, desfacerea neregulată și ruperea firelor (datorită uzurii sau utilizări necorespunzătoare) Si: deșirare, rărire, zdrențuire, (rar) destrămat¹ (1), dezlânare, (înv) rânjire, (reg) desfirare, sitire. 2 Răspândire în toate părțile a norilor, a ceței, a fumului etc. Si: împrăștiere, risipire, spulberare, (rar) destrămat¹ (2). 3 Slăbire sau pierdere a puterii, rezistenței Si: descompunere, (rar) destrămat¹ (3). 4 Pierdere a coeziunii Si: dezmembrare, (rar) destrămat¹ (4). 5 Desfacere în părți componente Si: dezmembrare, (rar) destrămat¹ (5). 6 (Înv) Destrăbălare (2). 7 (Ccr) Vorbe, fapte destrăbălate.