10 definiții pentru destrămare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTRĂMÁRE, destrămări, s. f. Acțiunea de a (se) destrăma și rezultatul ei. – V. destrăma.

DESTRĂMÁRE, destrămări, s. f. Acțiunea de a (se) destrăma și rezultatul ei. – V. destrăma.

destrămare sf [At: POLIZU / V: (pop) dis~ / Pl: ~mări / E: destrăma] 1 Pierdere a rezistenței unor materiale textile, țesături sau obiecte țesute ori confecționate din fire împletite, prin rărirea, desfacerea neregulată și ruperea firelor (datorită uzurii sau utilizări necorespunzătoare) Si: deșirare, rărire, zdrențuire, (rar) destrămat1 (1), dezlânare, (înv) rânjire, (reg) desfirare, sitire. 2 Răspândire în toate părțile a norilor, a ceței, a fumului etc. Si: împrăștiere, risipire, spulberare, (rar) destrămat1 (2). 3 Slăbire sau pierdere a puterii, rezistenței Si: descompunere, (rar) destrămat1 (3). 4 Pierdere a coeziunii Si: dezmembrare, (rar) destrămat1 (4). 5 Desfacere în părți componente Si: dezmembrare, (rar) destrămat1 (5). 6 (Înv) Destrăbălare (2). 7 (Ccr) Vorbe, fapte destrăbălate.

DESTRĂMÁRE, destrămări, s. f. Acțiunea de a (se) destrăma. 1. Desfacere, deșirare. 2. Descompunere, dizolvare, dezmembrare, împrăștiere. [Bătrînul] socotea planul lui drept începutul destrămării. REBREANU, R. I 48. 3. (Învechit) Dezmăț, desfrîu; faptă sau vorbă desfrînată. Lăsa oricare patimi ș-oricare destrămări Să-i treacă peste frunte. MACEDONSKI, O. I 267.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

destrămare s. f., g.-d. art. destrămării; pl. destrămări

destrămáre s. f., g.-d. art. destrămării; pl. destrămări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESTRĂMÁRE s. 1. deșirare. (~ unei țesături.) 2. (rar) dezlânare. (~ unui pulover de lână.)

DESTRĂMARE s. 1. deșirare. (~ unei țesături.) 2. (rar) dezlînare. (~ unui pulover de lînă.)

Intrare: destrămare
destrămare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destrămare
  • destrămarea
plural
  • destrămări
  • destrămările
genitiv-dativ singular
  • destrămări
  • destrămării
plural
  • destrămări
  • destrămărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destrămare, destrămărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) destrăma și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi destrăma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.