11 definiții pentru destrăbăla


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTRĂBĂLÁ, destrăbălez, vb. I. Refl. A duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate. – Probabil din destrăbălat.

DESTRĂBĂLÁ, destrăbălez, vb. I. Refl. A duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate. – Probabil din destrăbălat.

destrăbăla vr [At: POLIZU / Pzi: ~lez / E: nct] 1 A-și pierde moralitatea, corectitudinea Si: a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna, a se dezmăța, a se perverti, a se strica, a se vicia, (pfm) a se sminti, (înv) a se destrăma (12). 2 (D. femei) A duce o viață extrem de imorală, lăsându-se dominat de patimi Vz. curvi (5), preacurvi.

DESTRĂBĂLÁ, destrăbălez, vb. I. Refl. A se deda la o viață desfrînată, a avea purtări dezmățate.

A SE DESTRĂBĂLÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de petreceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se strica; a se desfrâna; a se deprava. /Din destrăbălat

destrăbăléz (mă) v. refl. (din mă străbălez, auzit de mine în Galațĭ supt forma străbălat, lat. pop. traballare, it. traballare, a dansa mult, a șovăĭ, a se clătina. V. bal, baladă, baĭaderă). Mă stric moralmente, încep a duce o viață desfrînată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!destrăbălá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se destrăbăleáză

destrăbălá vb., ind. prez. 1 sg. destrăbăléz, 3 sg. și pl. destrăbăleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESTRĂBĂLÁ vb. v. corupe.

DESTRĂBĂLA vb. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

destrăbălá (destrăbăléz, destrăbălát), vb. – A corupe, a vicia, a perverti. Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvînt modern, poate it. (s)traballare „a oscila”. Nu este posibilă der. din lat. *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

destrăbălá, destrăbălez, vb. refl. – 1. A se deda la practici imorale. 2. A fi dezordonat. – Et. nec. (DER, MDA); probabil din it. (s)traballare „a oscila, a șovăi, a se clătina” (Scriban, DER); probabil din destrăbălat (DEX).

Intrare: destrăbăla
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destrăbăla
  • destrăbălare
  • destrăbălat
  • destrăbălatu‑
  • destrăbălând
  • destrăbălându‑
singular plural
  • destrăbălea
  • destrăbălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destrăbălez
(să)
  • destrăbălez
  • destrăbălam
  • destrăbălai
  • destrăbălasem
a II-a (tu)
  • destrăbălezi
(să)
  • destrăbălezi
  • destrăbălai
  • destrăbălași
  • destrăbălaseși
a III-a (el, ea)
  • destrăbălea
(să)
  • destrăbăleze
  • destrăbăla
  • destrăbălă
  • destrăbălase
plural I (noi)
  • destrăbălăm
(să)
  • destrăbălăm
  • destrăbălam
  • destrăbălarăm
  • destrăbălaserăm
  • destrăbălasem
a II-a (voi)
  • destrăbălați
(să)
  • destrăbălați
  • destrăbălați
  • destrăbălarăți
  • destrăbălaserăți
  • destrăbălaseți
a III-a (ei, ele)
  • destrăbălea
(să)
  • destrăbăleze
  • destrăbălau
  • destrăbăla
  • destrăbălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destrăbăla

etimologie:

  • probabil destrăbălat
    surse: DEX '09 DEX '98