10 definiții pentru desfira


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desfirá [At: LM / V: (îvr) dis~ / Pzi: desfír / E: ml disfilare] 1 vt (Îvr; c.i. țesături sau grupuri de fire) A desface fir cu fir Si: a destrăma. 2 vr (Îvr; îf disfira) A se ramifica. 3-4 vtr (D. fire înfășurate sau, pex, d. obiecte pe care acestea sunt înfășurate) A (se) desfășura. 5 vt (Înv) A deosebi. 6 vt A lămuri. 7 vt (Pex) A trage.

DESFIRÁ, desfír, vb. I. Refl. (Rar; despre fire înfășurate, p. ext. despre obiectul pe care sunt înfășurate aceste fire) A se desfășura (1). – Lat. disfilare.

DESFIRÁ, desfír, vb. I. Refl. (Rar; despre fire înfășurate, p. ext. despre obiectul pe care sunt înfășurate aceste fire) A se desfășura (1). – Lat. disfilare.

DESFIRÁ, desfír, vb. I. Refl. (Rar, despre fire înfășurate; p. ext. despre obiectul pe care sînt înfășurate) A se desface din înfășurare, a se desfășura. Scapi fusul jos; nimic nu zici Cînd fusul se desfiră. COȘBUC, P. I 192.

A DESFIRÁ desfír tranz. rar A face să se desfire. /<lat. desfilare

A SE DESFIRÁ pers. 3 se desfíră intranz. rar (despre obiecte din fire) A se desface fir de fir. /<lat. desfilare

desfír, a -á v. tr. (d. fir, ca și în-fir, pre-fir, răs-fir). Desprind, scot, trag: desfirăm învățăminte din această întîmplare (Neam. Rom. 6, 518). V refl. Mă risipesc, dispar: ca visul să desfiră (Dos.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!desfirá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfíră

desfirá vb., ind. prez. 3 sg. desfíră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESFIRÁ vb. v. desface, desfășura, destrăma, deșira.

desfira vb. v. DESFACE. DESFĂȘURA. DESTRĂMA. DEȘIRA.

Intrare: desfira
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfira
  • desfirare
  • desfirat
  • desfiratu‑
  • desfirând
  • desfirându‑
singular plural
  • desfi
  • desfirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfir
(să)
  • desfir
  • desfiram
  • desfirai
  • desfirasem
a II-a (tu)
  • desfiri
(să)
  • desfiri
  • desfirai
  • desfirași
  • desfiraseși
a III-a (el, ea)
  • desfi
(să)
  • desfire
  • desfira
  • desfiră
  • desfirase
plural I (noi)
  • desfirăm
(să)
  • desfirăm
  • desfiram
  • desfirarăm
  • desfiraserăm
  • desfirasem
a II-a (voi)
  • desfirați
(să)
  • desfirați
  • desfirați
  • desfirarăți
  • desfiraserăți
  • desfiraseți
a III-a (ei, ele)
  • desfi
(să)
  • desfire
  • desfirau
  • desfira
  • desfiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)