23 de definiții pentru deșira

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘIRA, deșir, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se). ◊ Tranz. Deșiră mărgele. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu. ◊ Tranz. Deșiră ața de pe ghem. 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. ◊ Tranz. A deșirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) în toată lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. – Lat. diserrare. Cf. șir.

DEȘIRA, deșir, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se). ◊ Tranz. Deșiră mărgele. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu. ◊ Tranz. Deșiră ața de pe ghem. 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. ◊ Tranz. A deșirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) în toată lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. – Lat. diserrare. Cf. șir.

deșira1 vi [At: PSALT. 80 / Pzi: deșir / E: ml *desidrare] (Îvr) A dori.

deșira2 [At: LB / V: (îvr) dașâra, daș~, (reg) dășâra, dăș~, deșâra / S și: (înv) desș~ / Pzi: deșir / E: lat deserrare] 1-2 vtr (D. obiecte înșirate pe ață etc.) A face să iasă (sau a ieși) de pe ața pe care au fost înșirate. 3-4 vtr (D. ața înfășurată pe ghem sau d. gheme) A (se) desfășura într-un fir lung, continuu. 5-6 vtr (D. împletituri sau d. obiecte împletite) A (se) desface din împletitură (pentru a obține firul în toată lungimea lui) Si: a (se) destrăma. 7 vr (Pex; reg; d. pânză) A se rări până la rupere. 8 vr (Pop; fig; d. oameni sau d. corpul omenesc) A se destinde. 9 vr (Rar; fig; d. locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. 10 vr (Fig; d. nori, ceață, fum etc.) A se risipi. 11 vr (Fam) A crește înalt și slab. 12 vt (Înv) A sfâșia.

DEȘIRA, deșir, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ață, a se desprinde, a cădea (răsfirîndu-se unul cîte unul). (Poetic) Sunetele lor se deșirau de pe o cordea de aur și cădeau unele după altele ca niște mărgăritare. MACEDONSKI, O. II 317. ◊ Tranz. Le deșiră cînd și cînd Și le-nșiră iar cîntînd. ALECSANDRI, P. II 193. ◊ Fig. Apele-și deșiră graiul nentrecut. MACEDONSKI, O. I 187. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau pe țeavă și despre gheme sau țevi) A se desfășura, a se întinde într-un fir lung; a se desfira. (Fig.) Ca dintr-un ghem vînăt, se tot deșiră cîte unul, dobitoace și oameni... grăbind la vale. CAMILAR, T. 34. Anii aceia s-au deșirat... turburi. SAHIA, N. 86. ◊ Tranz. Fig. Iar amintirea prinde să deșire O tînără poveste de iubire. CERNA, P. 26.3. (Despre o împletitură sau un obiect împletit) A se desface, a se destrăma. Dantela se deșiră. (Tranz.) Viața nu-i un tricotaj, dacă ai greșit, să deșiri totul și s-o iei de la început. CAMIL PETRESCU, T. I 168. ◊ Fig. Se deșira în văzduh un norișor. GALACTION, O. I 439. 4. Fig. (Despre om și despre corpul omenesc) A se destinde în toată lungimea lui. Chipurile noastre de umbră se lungiră în aer trecînd pe deasupra stînii și se deșirară, mistuindu-se pe zările depărtate ale munților. HOGAȘ, M. N. 203. Atunci Păsărilă se deșiră o dată și se înălță pănă la lună. CREANGĂ, P. 268. 5. Fig. (Despre locuri și peisaje din natură) A se întinde în fața spectatorului, a se desfășura. Cîmpul verde se deșira fără sfîrșit. SAHIA, N. 86. O fîșie de apus se deșiră peste Dunăre și țărmuri. id. ib. 40.

A DEȘIRA deșir tranz. A face să se deșire. /<lat. diserrare

A SE DEȘIRA mă deșir intranz. 1) (despre obiecte înșirate pe ață, mai ales despre mărgele) A ieși de pe ață (împrăștiindu-se). 2) (despre gheme sau ață înfășurată pe ghem) A se desface într-un fir lung și continuu; a se desfășura. 3) (despre obiecte împletite) A se desface, îndepărtându-se fir de fir; a se răsfira. 4) fig. (despre persoane) A se întinde în toată lungimea. /<lat. diserrare

deșirà v. 1. a strica șirul, a desface, a descoase; 2. a se lungi: se deșiră odată și se înalță până la lună CR.

desșirà v. V. deșirà: le desșiră când și când AL.

1) deșír, a -á v. tr. (d. șir). Scot din șirag: a deșira mărgelele. Despletesc o împletitură: a deșira un cĭorap. V. refl. Ies din șirag: mărgelele se deșiră. Mă despletesc: cĭorapu (adică ața luĭ) se deșiră. Fam. Iron. Mă întind ca s’ajung: nu te maĭ deșira, că tot n’ajungĭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deșira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deșir, 3 deși; conj. prez. 1 sg. să deșir, 3 să deșire

deșira (a ~) vb., ind. prez. 3 deși

deșira vb., ind. prez. 1 sg. deșir, 3 sg. și pl. deși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEȘIRA vb. 1. (pop.) a (se) desfira. (Ața se ~ de pe mosor.) 2. v. destrăma.

DEȘIRA vb. 1. (pop.) a (se) desfira. (Ața se ~ de pe mosor.) 2. a (se) destrăma, (reg.) a (se) desfira, (înv.) a (se) rînji. (O țesătură care s-a ~.)

A (se) deșira ≠ a (se) înșira

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deșira (deșir, deșirat), vb.1. A întinde, a extinde. – 2. A împrăștia, a răspîndi. – 3. (Despre obiecte) A ieși de pe firul pe care au fost înșirate. Lat. dĭsĕrrāre (Candrea), cf. fr. (déserrer). Tiktin îl derivă greșit de la desfira. La ultimele sensuri este evidentă întîlnirea cu des-șira, de la șir „rînd, șirag”. – Der. deșirat, adj. (vlăjgan, lungan).

Intrare: deșira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșira
  • deșirare
  • deșirat
  • deșiratu‑
  • deșirând
  • deșirându‑
singular plural
  • deși
  • deșirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșir
(să)
  • deșir
  • deșiram
  • deșirai
  • deșirasem
a II-a (tu)
  • deșiri
(să)
  • deșiri
  • deșirai
  • deșirași
  • deșiraseși
a III-a (el, ea)
  • deși
(să)
  • deșire
  • deșira
  • deșiră
  • deșirase
plural I (noi)
  • deșirăm
(să)
  • deșirăm
  • deșiram
  • deșirarăm
  • deșiraserăm
  • deșirasem
a II-a (voi)
  • deșirați
(să)
  • deșirați
  • deșirați
  • deșirarăți
  • deșiraserăți
  • deșiraseți
a III-a (ei, ele)
  • deși
(să)
  • deșire
  • deșirau
  • deșira
  • deșiraseră
dasșâra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deșâra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desșira
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dașâra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dasșira
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșira, deșirverb

  • 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: înșira
    • format_quote poetic Sunetele lor se deșirau de pe o cordea de aur și cădeau unele după altele ca niște mărgăritare. MACEDONSKI, O. II 317. DLRLC
    • format_quote poetic tranzitiv Le deșiră cînd și cînd Și le-nșiră iar cîntînd. ALECSANDRI, P. II 193. DLRLC
    • format_quote figurat Apele-și deșiră graiul nentrecut. MACEDONSKI, O. I 187. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Deșiră mărgele. DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desfira
    • format_quote figurat Ca dintr-un ghem vînăt, se tot deșiră cîte unul, dobitoace și oameni... grăbind la vale. CAMILAR, T. 34. DLRLC
    • format_quote figurat Anii aceia s-au deșirat... turburi. SAHIA, N. 86. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Deșiră ața de pe ghem. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv figurat Iar amintirea prinde să deșire O tînără poveste de iubire. CERNA, P. 26.3. DLRLC
  • 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dantela se deșiră. DLRLC
    • format_quote figurat Se deșira în văzduh un norișor. GALACTION, O. I 439. DLRLC
    • format_quote tranzitiv A deșirat dantela. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv Viața nu-i un tricotaj, dacă ai greșit, să deșiri totul și s-o iei de la început. CAMIL PETRESCU, T. I 168. DLRLC
  • 4. figurat (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde în toată lungimea lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: destinde
    • format_quote Chipurile noastre de umbră se lungiră în aer trecînd pe deasupra stînii și se deșirară, mistuindu-se pe zările depărtate ale munților. HOGAȘ, M. N. 203. DLRLC
    • format_quote Atunci Păsărilă se deșiră o dată și se înălță pănă la lună. CREANGĂ, P. 268. DLRLC
  • 5. figurat rar (Despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desfășura
    • format_quote Cîmpul verde se deșira fără sfîrșit. SAHIA, N. 86. DLRLC
    • format_quote O fîșie de apus se deșiră peste Dunăre și țărmuri. SAHIA, N. 40. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.