14 definiții pentru descânta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descântá v [At: DOSOFTEI, V. S. 218v/21 / V: (îvp) dis~ / Pzi: ~ấnt. / E: ml discantare] 1-2 vtr (Adesea cu determinări introduse prin prepoziția „de” care indică scopul acțiunii) A rosti formule considerate magice însoțite sau nu de gesturi rituale, cu scopul de a vindeca o boală sau a îndepărta un rău, un farmec Si: (îvr) a oropsi, (reg) a ormoci. 3 vt (Pex) A fermeca pe cineva pentru a face rău. 4 vi (Reg; la unele jocuri de copii) A număra rostind formule ritmice, pentru a alege jucătorul care urmează să-i caute sau să-i prindă pe ceilalți participanți. 5 vi (Trs; Ban) A rosti strigături în timpul dansului popular Si: a chiui. 6-7 vti (Fig) A impresiona puternic pe cineva Si: a încânta, a subjuga. 8-9 vti (Fam) A încerca să convingă (pe cineva), spunând lucruri nesincere sau lingușitoare. 10 vt (Fig) A mustra pe cineva. 11 vt (Fig) A bate pe cineva la cap. 12 vr (Pex) A vorbi pentru sine Si: a îngâna, a mormăi.

DESCÂNTÁ, descấnt, vb. I. 1. Intranz. A rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a îndepărta un farmec, a vindeca de o boală etc. ♦ Tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descântece). 2. Tranz. A certa, a mustra, a bate la cap. – Lat. *discantare.

DESCÂNTÁ, descấnt, vb. I. 1. Intranz. A rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a obține îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală. ♦ Tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descântece). 2. Tranz. A certa, a mustra, a bate la cap. – Lat. discantare.

A DESCÂNTÁ descânt 1. intranz. A fi descântător; a se ocupa cu descântecele. 2. tranz. (persoane) 1) A supune acțiunii unui descântec. 2) pop. A trata cu vorbe de ocară; a ocărî; a certa; a batjocori. /<lat. discantare

descântà v. 1. a rosti descântece sau vrăji (pentru vindecarea unor boale!); 2. fig. a căuta să convingă prin vorbe (mai mult ironic): cât lam descântat eu! [V. încântà].

DESCÎNTÁ, descî́nt, vb. I. 1. Intranz. (În practicile magice) A rosti descîntece însoțite de anumite gesturi magice pentru a obține îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală sau de o patimă etc. Am scăpat-o de boli, descîntîndu-i. SADOVEANU, Z. C. 122. Deschide-mi ca să viu să-ți descînt de spaimă. ALECSANDRI, T. I 38. Aduceți descîntător Să-mi descînte să nu mor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. ◊ Fig. Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43. ♦ Tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descîntece). Au început să... le descînte [pe fete] ca să doarmă adînc. SBIERA, P. 276. Nani, nani, cu mama, Că mama te-a descînta Să te faci un viteaz mare. ALECSANDRI. P. P. 381. ◊ Fig. Acum, mîndro, voi să-mi cînți, Inimioara să-mi descînți. TEODORESCU, P. P. 626. 2. Tranz. A certa, a mustra, a bate la cap. Cît stătuse țîțaca Leona cu mine ca să mă descînte, motanul... se plictisise singur. SADOVEANU, N. F. 34. Las’ pe bătrîni să te descînte și să te judece ei în legea lor, că nu-ți mai trebuie alt popă. CREANGĂ, A. 154.

descî́nt, a -á v. tr. și intr. (d. cînt). Rostesc descîntece cuĭva ca să-l vindec de o boală: a descînta de deochĭ. Fig. Caut să conving, instruesc pin vorbă lungă: eŭ destul ĭ-am (dativ) descîntat (saŭ cîntat) saŭ l-am descîntat, dar el nu m’a ascultat! Vechĭ. Farmec, vrăjesc. V. boscorodesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descântá (a ~) vb., ind. prez. 3 descấntă

descântá vb., ind. prez. 1 sg. descânt, 3 sg. și pl. descântă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCÂNTÁ vb. v. vrăji.

DESCÎNTA vb. a face, a fermeca, a meni, a ursi, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (Îi ~ cu ulcica.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

descînta (-t, -át), vb.1. A face farmece, a înșira formule magice. – 2. A seduce cu vorbe, a ademeni. – 3. A plictisi, a deranja cu discursuri. – Mr. discîntu, discîntare, megl. discǫnt. Lat. *dĭscantāre (Pușcariu 508; Candrea-Dens., 356; Tiktin; Candrea); cf. friul. diskanta și, pentru semantism, fr. enchanter, sp. encantar.Der. descîntat, s. n. (vrajă, farmec, magie); descîntător, s. m. (vrăjitor); descîntătoare, s. f. (vrăjitoare); descîntătură, s. f. (vrajă, farmec); descîntec, s. n. (formulă magică, cîntec ce are puteri magice). Cf. cînta.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

descântá, descânt, vb. – 1. (intranz.) A dezlega de vrajă. 2. (tranz.) A fermeca, a vrăji. – Lat. *discantare (Pușcariu, CDDE, Tiktin, DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

descânta, descânt v. t. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

Intrare: descânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descânta
  • descântare
  • descântat
  • descântatu‑
  • descântând
  • descântându‑
singular plural
  • descântă
  • descântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descânt
(să)
  • descânt
  • descântam
  • descântai
  • descântasem
a II-a (tu)
  • descânți
(să)
  • descânți
  • descântai
  • descântași
  • descântaseși
a III-a (el, ea)
  • descântă
(să)
  • descânte
  • descânta
  • descântă
  • descântase
plural I (noi)
  • descântăm
(să)
  • descântăm
  • descântam
  • descântarăm
  • descântaserăm
  • descântasem
a II-a (voi)
  • descântați
(să)
  • descântați
  • descântați
  • descântarăți
  • descântaserăți
  • descântaseți
a III-a (ei, ele)
  • descântă
(să)
  • descânte
  • descântau
  • descânta
  • descântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descânta

  • 1. intranzitiv A rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a îndepărta un farmec, a vindeca de o boală etc.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Am scăpat-o de boli, descîntîndu-i. SADOVEANU, Z. C. 122.
      surse: DLRLC
    • Deschide-mi ca să viu să-ți descînt de spaimă. ALECSANDRI, T. I 38.
      surse: DLRLC
    • Aduceți descîntător Să-mi descînte să nu mor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102.
      surse: DLRLC
    • figurat Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A fermeca, a vrăji (rostind descântece).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fermeca vrăji 3 exemple
      exemple
      • Au început să... le descînte [pe fete] ca să doarmă adînc. SBIERA, P. 276.
        surse: DLRLC
      • Nani, nani, cu mama, Că mama te-a descînta Să te faci un viteaz mare. ALECSANDRI. P. P. 381.
        surse: DLRLC
      • figurat Acum, mîndro, voi să-mi cînți, Inimioara să-mi descînți. TEODORESCU, P. P. 626.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A bate la cap.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: certa mustra 2 exemple
    exemple
    • Cît stătuse țîțaca Leona cu mine ca să mă descînte, motanul... se plictisise singur. SADOVEANU, N. F. 34.
      surse: DLRLC
    • Las’ pe bătrîni să te descînte și să te judece ei în legea lor, că nu-ți mai trebuie alt popă. CREANGĂ, A. 154.
      surse: DLRLC

etimologie: