5 definiții pentru depăra (1 depărez)

depărá2 vtr [At: ANON. CAR. / V: dăp~ / Pzi: ~réz, dépăr, dápăr / E: lat depilare] 1-2 vtr (Îrg) A(-și) smulge părul din cap (de jale, de desperare etc.) 3-4 vtr (Fig) A (se) necăji. 5 vrr (Înv) A se părui. 6 vt (Reg) A necăji.

depărá3 vi [At: ȘEZ. II, 225 / E: nct] (Reg; rar) 1 A înlătura (cu mâinile ori cu picioarele) tot de pe lângă sine ori de pe sine (rotindu-le ulterior prin aer, fară motiv). 2 (Îe) Om bun de apărat și ~t Om de nădejde.

depărá (tehn.) vb., ind. prez. 3 sg. depăreáză

depărá (-réz, -át), vb.1. A smulge părul. – 2. A lua de păr. – Var. dăpăra. Mr. deapir, dipirare, megl. deapir, dipirari. Lat. dēpῑlāre (P. Papahagi 101; Pușcariu 483; Candrea-Dens., 1329; Pascu, I, 141; Iordan, Dift., 123; REW 2571); cf. v. it. dipelare (calabr. dipilare), fr. (dépiler), sp. (depilar.) Este dublet al lui depila, vb. (a îndepărta părul de pe corp), cf. depilator, s. n. (substanță cu ajutorul căreia se depilează); și omonim al lui depăra, vb. (a îndepărta, a separa), puțin folosit în Trans., pe care Drăganu, Dacor., III, 700, îl consideră reprezentant al lat. *de-parāre. Depărare desemnează și o veche uzanță juridică, abandonată a principiului la începutul sec. XIX și conservată în unele toponime (Depărați); delimitînd o proprietate, fiii proprietarilor primeau public o pedeapsă constînd în ceea ce indică vb., cu pretextul de a-i face să-și amintească pentru totdeauna stabilirea delimitării. Presupunem că este etimologie populară, care a confundat probabil rezultatul rom. al lui *dēpῑlāre cu lat. *dēpalāre „a publica”, formă vulgară de la palāri, atestată de glosa depalata „manifestată” (Silos 120); rezultatul normal de la *dēpalāre este și *depăra. Cf. Pascu, Lat., 259. – Der. depărat, s. n. (tăbăcire, smulgere mecanică a firelor de păr).

Intrare: depăra (1 depărez)
depăra (1 depărez) verb grupa I conjugarea a II-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depăra depărare depărat depărând singular plural
depărea depărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depărez (să) depărez depăram depărai depărasem
a II-a (tu) depărezi (să) depărezi depărai depărași depăraseși
a III-a (el, ea) depărea (să) depăreze depăra depără depărase
plural I (noi) depărăm (să) depărăm depăram depărarăm depăraserăm, depărasem*
a II-a (voi) depărați (să) depărați depărați depărarăți depăraserăți, depăraseți*
a III-a (ei, ele) depărea (să) depăreze depărau depăra depăraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)