deținut, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 67 / Pl: ~uți, ~e / E: deține cf fr détenu] 1 a (Îvr) Ținut cu forța. 2-3 smf, a (Persoană) care se află sub stare de arest Si: arestat. 4 a (D. bunuri materiale, drepturi, informații) Care este în posesia cuiva. 5 a (D. funcții, grade) Care este ocupat de cineva.

DEȚINUT, -Ă, deținuți, -te, s. m. și f. Persoană care se află sub stare de arest, la închisoare, într-un lagăr de prizonieri etc.; arestat. Gratii groase despart pe deținuți de vizitatori. CAMIL PETRESCU, T. I 225.

DEȚINUT, -Ă s.m. și f. Cel ținut în închisoare în urma unei condamnări; ocnaș, pușcăriaș. [După fr. détenu].

DEȚINUT, -Ă s. m. f. cel aflat în închisoare în urma unei condamnări. (după fr. détenu)

* deținút, -ă adj. și s. (fr. détenu). Arestat, ținut în închisoare.

deținută s. f., g.-d. art. deținutei; pl. deținute

deținută s. f., g.-d. art. deținutei; pl. deținute

deținută s. f., pl. deținute

+deținută politic s. f. + adv., pl. deținute politic

DEȚINUT bahausist, basamac, băiat deștept, borfet, bou bătrân, breteluță, buticar, carantină, chiriaș, cioban, cioran, ciosvârtă, colet, corecționar, crizat, decan, donator, dungat, lănțar, liber, macarencar, Mascoale, omul manevră, ostrovean, pachetar, pârnăiaș, pensionar, picior de urs, primar, pui de urs, putred, radio tam-tam, răcan, rude de gradul unu, sclavul mozaicului, sclav, sectorist, sezonist, tentativă, zegar.

DEȚINUT s., adj. (JUR.) 1. s. condamnat. 2. s. v. arestat. 3. adj. v. arestat.

DEȚINUT s., adj. (JUR.) 1. s. condamnat, ocnaș, osîndit, pușcăriaș, (pop.) rob, (glumeț) pensionar. (Un ~ pentru omor.) 2. s. arestat, întemnițat, prizonier, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar. (~ a fost imediat eliberat.) 3. adj. arestat, închis, întemnițat, reținut, (înv.) poprit. (Persoane ~.)