14 definiții pentru deștept

deștépt, ~eáptă [At: ABEȚEDAR, 332/19 / Pl: ~pți, ~e / E: lat de-excitus] 1 a (Înv) Care nu doarme Si: treaz, sculat, (înv) veget, vegheat. 2 a (Înv; pex) Care se află în stare de veghe Si: (înv) deșteptat2 (7). 3 a (Înv; pex) Vigilent. 4 a (Înv) Trezit dintr-o stare de amorțeală. 5 a Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce știe, aude, vede Si: (fig) dezghețat, inteligent, isteț, lucid, perspicace, (pop) mintos, sprinten. 6 a Evoluat din punct de vedere spiritual Si: cultivat. 7 a (Fam) Șiret. 8 sn (Dep; irn) Persoană care pretinde că este atotștiutor. 9 sn (Dep; irn; îe) A face pe ~ul A încerca cu orice preț și fără temei să demonstreze că este atotștiutor.

DEȘTÉPT, -EÁPTĂ, deștepți, -te, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr-o stare de amorțeală. 2. (Adesea substantivat) Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce citește, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (Fam.) Șiret, viclean, șmecher. – De la deștepta.

DEȘTÉPT, DEȘTEÁPTĂ, deștepți, deștepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr-o stare de amorțeală. 2. (Adesea substantivat) Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce citește, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (Fam.) Șiret, viclean, șmecher. – Lat. de-excitus.

DEȘTÉPT, -EÁPTĂ, deștepți, -te, adj. 1. (Despre oameni, p. ext. despre minte, spirit etc.; în opoziție cu prost) Care înțelege, care prinde repede cu mintea ceea ce este esențial; ager la minte, inteligent, isteț. Traian ăsta e deștept foc... suspină filozoful. SADOVEANU, P. M. 19. La toată lumea plăcea, fiindcă era om deștept și blînd. CARAGIALE, P. 72. Era deștept băiatul, iscusit și numai spirt. ISPIRESCU, L. 192. Mintea-i este peste fire de deșteaptă și de înaltă. ȘEZ. I 103. ♦ Care exprimă inteligență. Cînele înțelegea că e vorba de el. Se oprise, negru și cu lustru ca păcura, și privea la stăpîni cu doi ochi așa de deștepți, parcă numai glasul îi lipsea. SADOVEANU, O. IV 17. ♦ (Uneori cu o nuanță peiorativă) Șiret, viclean, iscusit, rafinat. Eu sînt deștept, pe cîtă vreme el e un pîrlit. PREDA, Î. 110. Între aceste personaje sînt și oameni deștepți, ca Tipătescu. IBRĂILEANU, SP. CR. 232. 2. (În opoziție cu adormit) Trezit din somn, treaz. Se căzni să stea deștept toate nopțile pînă în zori. VISSARION, B. 12. N-aș putea spune tocmai hotărît dacă, în timp de vro două ceasuri lungi, am stat deștept și am visat, sau dacă am dormit și am cugetat. HOGAȘ, M. N. 13. Un lucru numai te-aș ruga: mîine dimineață, cînd ăi pleca, dacă n-oi fi eu deștept, să lași ușa de la drum deschisă. CARAGIALE, P. 130. 3. Fig. Trezit din letargie, dintr-o stare de amețeală; activ, viu. Treceau bărbați, treceau femei Și uruiau trăsuri pe stradă, Soldați treceau făcînd paradă – Și-atunci deștept privi la ei Și-și duse pumnii strîns pe tîmple: «Trei, doamne, și toți trei!». COȘBUC, P. I 102. Simțirile [vînătorului]... sînt în veci deștepte. ODOBESCU, S. III 17.

deștépt adj. m., pl. deștépți; f. deșteáptă, pl. deștépte

deștépt adj. m., pl. deștépți; f. sg. deșteáptă, pl. deștépte

DEȘTÉPT adj. 1. v. treaz. 2. v. sculat. 3. v. inteligent. 4. v. spiritual. 5. abil, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugăreț, practic, (fam. fig.) breaz. (Om deștept.) 6. chibzuit, cuminte, inteligent, înțelept. (O faptă deșteaptă.)

Deștept ≠ adormit, bleg, chiomb, mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, nerod, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, zevzec, nepriceput

DEȘTÉPT ~eáptă (~épți, ~épte) 1) și substantival Care vădește deșteptăciune; cu capacități intelectuale deosebite; inteligent. 2) iron. Care se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase; hâtru; viclean; șiret; șmecher. 3) rar Care nu doarme; treaz. /<lat. deexcitus

deștept a. și adv. 1. trezit din somn: visează deștept; 2. fig. ager la minte, inteligent: e prea deștept. [Abstras din deștepta].

1) deștépt, -eáptă adj. pl. f. epte (lat. de-expextus, cu înț. de „așteptat pînă la urmă” [după ex-spectus, ex-spectatus, așteptat], ca priceput, „care pricepe”). Vest. Treaz, neadormit: copiiĭ eraŭ deștepțĭ cînd a sosit tata. Fig. Toată țara. Inteligent, nu prost.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEȘTÉPT adj. 1. treaz, neadormit, (înv.) véget, vegheát. (Ești încă ~ la ora asia?) 2. sculat, treaz. (Deși foarte dimineața, toți erau ~.) 3. ager, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemînatic, priceput, (pop.) mintós, (înv. și reg.) marghiól, pricopsít, (prin Transilv.) artút, (Mold. și Bucov.) hî́tru, (Transilv.) ócoș, ștram, (înv.) scornáci, (fig.) dezghețát, sprínten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 4. inteligent, spiritual, (înv.) spirituós. (O conversație ~.) 5. abil, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemînatic, meșter, priceput, (pop.) mehénghi, (înv. și reg.) pricopsít, (prin Transilv.) prinzáci, (înv.) meșteșugáreț, práctic, (fam. fig.) breaz. (Om ~.) 6. chibzuit, cuminte, inteligent, înțelept. (O faptă ~.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

băiat deștept expr. (deț.) 1. deținut care își procură în permanență țigări, alimente, obiecte de uz personal. 2. deținut protejat de gardieni.

deștept, -eaptă, deștepți, -te s. m., sf., adj. (iron., peior.) prost, nerod.

Intrare: deștept
deștept adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deștept deșteptul deșteaptă deșteapta
plural deștepți deștepții deștepte deșteptele
genitiv-dativ singular deștept deșteptului deștepte deșteptei
plural deștepți deștepților deștepte deșteptelor
vocativ singular
plural