11 definiții pentru dangăt
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DANGĂT, dangăte, s. n. Sunetul prelung al clopotului; bangăt. – Dang + suf. -ăt.
DANGĂT, dangăte, s. n. Sunetul prelung al clopotului; bangăt. – Dang + suf. -ăt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dangăt sn [At: VLAHUȚĂ, S. A. III, 232 / Pl: ~e / E: dang + -ăt] Sunet prelung de clopot Si: dăngănit, (rar) bangăt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DANGĂT, dangăte, s. n. Sunetul prelung al clopotului. În satul părăsit, prinse a bate clopotul, lung – și codrul, către care mergea, se umplu de dangăte. CAMILAR, N. I 236. Un nor mare de praf se apropie de sat și un dangăt metalic neîntrerupt. BOGZA, C. O. 395. Roțile de oțel [ale trenului] bocăneau surd, ca ecoul unui dangăt de clopot depărtat. REBREANU, R. I 275.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DANGĂT ~e n. Sunet (repetat) produs de un clopot la o mișcare bruscă; dăngănit. /dang + suf. ~ăt
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dangăt n. sunetul vibrator al clopotului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dángăt n., pl. e (d. dang). Sunet rar și prelung de clopot mare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dangăt s. n., pl. dangăte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dangăt s. n., pl. dangăte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dangăt s. n., pl. dangăte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DANGĂT s. dăngănit, (rar) bangăt. (~ul clopotului).
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DANGĂT s. dăngănit, (rar) bangăt. (~ clopotului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dangăt, dangătesubstantiv neutru
-
- În satul părăsit, prinse a bate clopotul, lung – și codrul, către care mergea, se umplu de dangăte. CAMILAR, N. I 236. DLRLC
- Un nor mare de praf se apropie de sat și un dangăt metalic neîntrerupt. BOGZA, C. O. 395. DLRLC
- Roțile de oțel [ale trenului] bocăneau surd, ca ecoul unui dangăt de clopot depărtat. REBREANU, R. I 275. DLRLC
-
etimologie:
- Dang + sufix -ăt. DEX '98 DEX '09