11 definiții pentru dărăpănare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRĂPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – V. dărăpăna.

DĂRĂPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – V. dărăpăna.

dărăpănare sf [At: DEX2 / E: dărăpăna] 1 Ruinare. 2 Năruire. 3 (Reg) Jale.

DĂRĂPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) dărăpăna; ruinare, năruire, prăbușire, surpare. (Fig.) În mijlocul acestei cumplite dărăpănări a planurilor și a speranțelor sale, ce făcea oare Horia? ODOBESCU, S. III 540.

dărăpănare f. ruină: dărăpănarea împărăției; fig. dărăpănarea sănătății.

dărăpănáre f. Ruină, risipire: dărăpănarea caseĭ, familiiĭ. Alterare, stricare: dărăpănarea sănătățiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!dărăpănare s. f., g.-d. art. dărăpănării; pl. dărăpănări

dărăpănare s. f., g.-d. art. dărăpănării

dărăpănáre s. f., g.-d. art. dărăpănării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂRĂPĂNÁRE s. 1. v. ruinare. 2. cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (ă unei case bombardate.)

DĂRĂPĂNARE s. 1. degradare, măcinare, părăginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. cădere, dărîmare, dărîmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unei case bombardate.)

Intrare: dărăpănare
dărăpănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăpănare
  • dărăpănarea
plural
  • dărăpănări
  • dărăpănările
genitiv-dativ singular
  • dărăpănări
  • dărăpănării
plural
  • dărăpănări
  • dărăpănărilor
vocativ singular
plural
drăpănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăpănare
  • drăpănarea
plural
  • drăpănări
  • drăpănările
genitiv-dativ singular
  • drăpănări
  • drăpănării
plural
  • drăpănări
  • drăpănărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dărăpănare, dărăpănărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se dărăpăna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat În mijlocul acestei cumplite dărăpănări a planurilor și a speranțelor sale, ce făcea oare Horia? ODOBESCU, S. III 540. DLRLC
etimologie:
  • vezi dărăpăna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.