13 definiții pentru dăscăli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dăscălí [At: PRAV. 300 / Pzi: ~lesc / E: dascăl] 1 vi (Înv) A exercita profesiunea de dascăl (4). 2 ct (C.i. oameni) A sfătui. 3 vt (Pex) A dojeni. 4 vt A insista în mod supărător cu reproșuri, sfaturi etc. Si: a cicăli.

DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A învăța, a povățui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni. 2. Tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesia de dascăl, a funcționa ca dascăl. – Din dascăl.

DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. 1. Tranz. A învăța, a povățui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. Tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcționa ca dascăl. – Din dascăl.

DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. 1. Tranz. A învăța, a povățui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni. Mătușă-sa... după ce a lăsat-o să plîngă să se răcorească, a povățuit-o, a dăscălit-o. GALACTION, O. I 125. Moartea, avînd bunătate a dăscăli pe Ivan, se pune în raclă. CREANGĂ, P. 322. Mintea... Este un înțelept sfetnic tocmit să ne dăscălească. CONACHI, P. 281. 2. Tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. Cum prindea pe unul la strîmtoare, cum îl lua la dăscălit: că el așa, că el pe dincolo. GALAN, Z. R. 11. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl (1). Tata dăscălește aci de cincisprezece ani. C. PETRESCU, Î. II 169.

A DĂSCĂLÍ ~ésc 1. tranz. 1) înv. (persoane) A face să capete anumite cunoștințe și deprinderi; a învăța; a instrui. 2) (persoane) A trata cu dojeni; a mustra; a probozi. 3) fam. A trata cu povețe; a sfătui; a îndruma; a povățui; a învăța. 2. intranz. A practica ocupația de dascăl; a fi dascăl. /Din dascăl

dăscălì v. 1. a instrui, a povățui: având bunătate a dăscăli pe Ivan CR.; 2. a dresa: lighioi păr’că erau dăscălite.

dăscălesc a. 1. ce ține de dascăl; 2. pedantesc: apucături dăscălești.

2) dăscălésc v. tr. (d. dascăl). Fam. Instruĭesc, învăț. V. intr. Funcționez ca dascăl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăscălí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăscălésc, imperf. 3 sg. dăscăleá; conj. prez. 3 dăscăleáscă

dăscălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăscălésc, imperf. 3 sg. dăscăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăscăleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂSCĂLÍ vb. 1. a admonesta, a certa, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cârti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puțui, (Mold.) a șmotri, (Olt. și Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) 2. v. cicăli.

DĂSCĂLÍ vb. v. îndruma, învăța, povățui, sfătui.

DĂSCĂLI vb. 1. a îndruma, a învăța, a povățui, a sfătui. (L-a ~ multă vreme.) 2. a admonesta, a certa, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puțui, (Mold.) a șmotri, (Olt. și Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) 3. a bodogăni, a cicăli, a plictisi, a sîcîi, (pop. și fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. și Bucov.) a cincăi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (fam.) a bîrîi, a bîzîi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cîrîi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Nu-l mai ~ atîta!)

Intrare: dăscăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăscăli
  • dăscălire
  • dăscălit
  • dăscălitu‑
  • dăscălind
  • dăscălindu‑
singular plural
  • dăscălește
  • dăscăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăscălesc
(să)
  • dăscălesc
  • dăscăleam
  • dăscălii
  • dăscălisem
a II-a (tu)
  • dăscălești
(să)
  • dăscălești
  • dăscăleai
  • dăscăliși
  • dăscăliseși
a III-a (el, ea)
  • dăscălește
(să)
  • dăscălească
  • dăscălea
  • dăscăli
  • dăscălise
plural I (noi)
  • dăscălim
(să)
  • dăscălim
  • dăscăleam
  • dăscălirăm
  • dăscăliserăm
  • dăscălisem
a II-a (voi)
  • dăscăliți
(să)
  • dăscăliți
  • dăscăleați
  • dăscălirăți
  • dăscăliserăți
  • dăscăliseți
a III-a (ei, ele)
  • dăscălesc
(să)
  • dăscălească
  • dăscăleau
  • dăscăli
  • dăscăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dăscăli familiar

  • exemple
    • Mătușă-sa... după ce a lăsat-o să plîngă să se răcorească, a povățuit-o, a dăscălit-o. GALACTION, O. I 125.
      surse: DLRLC
    • Moartea, avînd bunătate a dăscăli pe Ivan, se pune în raclă. CREANGĂ, P. 322.
      surse: DLRLC
    • Mintea... Este un înțelept sfetnic tocmit să ne dăscălească. CONACHI, P. 281.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A bate capul (cuiva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cicăli un exemplu
    exemple
    • Cum prindea pe unul la strîmtoare, cum îl lua la dăscălit: că el așa, că el pe dincolo. GALAN, Z. R. 11.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv rar A exercita profesia de dascăl, a funcționa ca dascăl.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Tata dăscălește aci de cincisprezece ani. C. PETRESCU, Î. II 169.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • dascăl
    surse: DEX '98 DEX '09