opțiuni
  • info

18 definiții pentru dărab dărabă dărăb regional


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab.

DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab.

dărab sn [At: DLR / V: ~ă sf ~răb / Pl: ~uri, ~e / E: mg darab] (Reg) Bucată.

DĂRÁB, dăraburi și dărabe, s. n. (Regional) 1. Bucată dintr-un aliment, dintr-un material etc. Foamea se trezise, își arătase colții, îi împingea [pe prizonieri] pîn’la moarte de om, pentru un dărab. CAMILAR, N. II 346. (Cu pronunțare regională) Apoi du-te la cea poartă Ș-o taie darabe toată. SEVASTOS, N. 328. 2. Bucată, petic de pămînt. (Cu pronunțare regională) Omul de la coarnele plugului mormăi iar singur... Măcar darabul ăsta de loc să-l ar. DUMITRIU, V. L. 6. 3. (Determinat prin «de vreme») Bucată, interval de timp. A trecut un dărab de vreme și s-a întors. – Variantă: dărăb (GALAN, Z. R. 30, SADOVEANU, P. M. 274) s. n.

DĂRAB s. n. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Bucată. A: Un cîine duce un dărab de carne în gură. VARLAAM. C: Dintr-un dărab face foc, dintr-altul d[ă]rab își face Dumnezeu. CAT. CALV., apud TEW. Frustrum. Darab. Darab. LEX. MARS., .209. ◊ Fig. În vreamea lui Neron ... supt birudalmul lor fiind jidovii un dărab de vreame. C 1692, 512r. Etimologie: magh. darab. Cf. ș t i u c.

dărab n. Tr. bucată mare: un dărab de pâine. [Ung. DARAB].

dăráb V. darab.

DĂRÁBĂ s. f. v. dărab.

DĂRẮB s. n. v. dărab.

dărábă sf vz dărab

dărắb sn vz dărab

dărắb V. darab.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăráb (reg.) s. n., pl. dăráburi/dărábe

dăráb s. n., pl. dăráburi/dărábe

dărab


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂRÁB s. v. bucată, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă.

dărab s. v. BUCATĂ. CRÎMPEI. FRACȚIUNE. FRAGMENT. FRÎNTURĂ. PARTE. PORȚIUNE. SECȚIUNE. TRANȘĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dăráb, dăraburi, (dărabă), s.n. – (reg.) Bucată, porție, felie: „...l-o luat pă moș ca pe-un dărab de lemn și l-o pus pă foc să ardă...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 108). ♦ (onom.) Darabuș, Darabă, nume de familie (24 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Dărabă, poreclă în Borșa (Mihali, Timiș, 2000). – Din magh. darab „bucată” (DEX, MDA) < vsl. drobǔ (Șăineanu, Scriban).

dăráb, -uri, s.n.; dărabă, -e, s.f. – Bucată, porție, felie. Dărabă, poreclă în Borșa (Mihali, Timiș 2000). – Din magh. darab „bucată”.

Intrare: dărab
dărab1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărab
  • dărabul
  • dărabu‑
plural
  • dăraburi
  • dăraburile
genitiv-dativ singular
  • dărab
  • dărabului
plural
  • dăraburi
  • dăraburilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărabă
  • dăraba
plural
  • dărabe
  • dărabele
genitiv-dativ singular
  • dărabe
  • dărabei
plural
  • dărabe
  • dărabelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăb
  • dărăbul
  • dărăbu‑
plural
  • dărăburi
  • dărăburile
genitiv-dativ singular
  • dărăb
  • dărăbului
plural
  • dărăburi
  • dărăburilor
vocativ singular —
plural —
dărab2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărab
  • dărabul
  • dărabu‑
plural
  • dărabe
  • dărabele
genitiv-dativ singular
  • dărab
  • dărabului
plural
  • dărabe
  • dărabelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dărab dărabă dărăb regional

  • 1. Bucată dintr-un aliment, dintr-un material etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bucată (parte) diminutive: dărăbuț attach_file 2 exemple
    exemple
    • Foamea se trezise, își arătase colții, îi împingea [pe prizonieri] pîn’ la moarte de om, pentru un dărab. CAMILAR, N. II 346.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Apoi du-te la cea poartă Ș-o taie darabe toată. SEVASTOS, N. 328.
      surse: DLRLC
    • comentariu Trimiterea este la bucată (1, 2), dar sensul (2.) nu pare a avea acest sinonim.
      surse: dexonline
  • 2. Bucată, petic de pământ.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bucată (parte) attach_file un exemplu
    exemple
    • cu pronunțare regională Omul de la coarnele plugului mormăi iar singur... Măcar darabul ăsta de loc să-l ar. DUMITRIU, V. L. 6.
      surse: DLRLC
    • comentariu Trimiterea este la bucată (1, 2), dar sensul (2.) nu pare a avea acest sinonim.
      surse: dexonline
  • 3. (Determinat prin «de vreme») Bucată, interval de timp.
    surse: DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • A trecut un dărab de vreme și s-a întors.
      surse: DLRLC

etimologie: