12 definiții pentru dărâmat dărmat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRÂMÁT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. 2. (Despre copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte. [Var.: (reg.) dărmát, -ă adj.] – V. dărâma.

DĂRÂMÁT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. 2. (Despre copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte. [Var.: (reg.) dărmát, -ă adj.] – V. dărâma.

dărâmat2, ~ă a [At: DA ms / V: (reg) ~rm~ / Pl: ~ați, ~e / E: dărâma] 1 Doborât2. 2 (Fig) Distrus2. 3 Prăbușit2. 4 Ruinat2. 5 (D. clădiri) Demolat2. 6 (D. copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte.

dărâmat1 sn [At: MDA ms / V: ~rm~ / Pl: ~uri / E: dărâma] 1-6 Dărâmare (1-6)

DĂRMÁT, -Ă adj. v. dărâmat.

DĂRMÁT, -Ă adj. v. dărâmat.

dărmat2, ~ă a vz dărâmat

DĂRÎMAT, -Ă, dărîmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat, distrus, nimicit, ruinat. Trecătorul se rătăcea... printre garduri de nuiele, zăplazuri dărîmate, ziduri risipite. SADOVEANU, Z. C. 79. Rădăcini rămase în malurile dărîmate ca niște gheare de dihanie. GALACTION, O. I 107. Pe zidul dărîmat... crește în fiecare an o iederă. CAMIL PETRESCU, T. II 580. Vede casa-i părintească și cu strașinile-i late Pe sub care se agață cuiburile dărîmate. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Fig. (Adverbial) Mai bine vînd pămîntul, vorbește dărîmat tata. STANCU, D. 99. ♦ (Despre construcții) Desfăcut cu îngrijire pentru a folosi din nou materialul. 2. (Despre copaci) Din care s-au tăiat, s-au rupt ramuri, frunze etc. – Variantă: (regional) dărmát, -ă adj.

DĂRMÁT, -Ă adj. v. dărîmat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂRÂMÁT adj. 1. v. demolat. 2. dărăpănat, năruit, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hâit. (O veche construcție ~.)

DĂRÂMÁT s. v. prăbușire.

DĂRÎMAT adj. dărăpănat, năruit, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O construcție ~.)

DĂRÎMAT s. cădere, dărăpănare, dărîmare, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unui zid.)

Intrare: dărâmat
dărâmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărâmat
  • dărâmatul
  • dărâmatu‑
  • dărâma
  • dărâmata
plural
  • dărâmați
  • dărâmații
  • dărâmate
  • dărâmatele
genitiv-dativ singular
  • dărâmat
  • dărâmatului
  • dărâmate
  • dărâmatei
plural
  • dărâmați
  • dărâmaților
  • dărâmate
  • dărâmatelor
vocativ singular
plural
dărmat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărmat
  • dărmatul
  • dărmatu‑
  • dărma
  • dărmata
plural
  • dărmați
  • dărmații
  • dărmate
  • dărmatele
genitiv-dativ singular
  • dărmat
  • dărmatului
  • dărmate
  • dărmatei
plural
  • dărmați
  • dărmaților
  • dărmate
  • dărmatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dărâmat dărmat

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Trecătorul se rătăcea... printre garduri de nuiele, zăplazuri dărîmate, ziduri risipite. SADOVEANU, Z. C. 79.
      surse: DLRLC
    • Rădăcini rămase în malurile dărîmate ca niște gheare de dihanie. GALACTION, O. I 107.
      surse: DLRLC
    • Pe zidul dărîmat... crește în fiecare an o iederă. CAMIL PETRESCU, T. II 580.
      surse: DLRLC
    • Vede casa-i părintească și cu strașinile-i late Pe sub care se agață cuiburile dărîmate. MACEDONSKI, O. I 86.
      surse: DLRLC
    • figurat (și) adverbial Mai bine vînd pămîntul, vorbește dărîmat tata. STANCU, D. 99.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. (Despre construcții) Desfăcut cu îngrijire pentru a folosi din nou materialul.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi dărâma
    surse: DEX '98 DEX '09