10 definiții pentru cusut (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUSÚT s. n. Acțiunea de a coase; operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele. ♦ (Reg.; concr.) Cusătură (2). ♦ Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. ◊ Mașină de cusut = mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc. – V. coase.

CUSÚT s. n. Acțiunea de a coase; operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele. ♦ (Reg.; concr.) Cusătură (2). ♦ Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. ◊ Mașină de cusut = mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc. – V. coase.

cusut1 sn [At: CREANGĂ, A. 62 / V: (reg) cos~ / Pl: ~uri / E: coase] 1 Fixare a părților unui articol vestimentar sau a unui petic, a unui nasture etc, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac Si: coasere (1), cusătură (1). 2 Operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele Si: coasere (2), cusătură (6). 3 (Reg; ccr) Cusătură (6). 4-5 (Pan) Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. 6 (Îs) Mașină de ~ Mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, a încălțămintei etc.

CUSÚT s. n. Acțiunea de a coase. Cînd m-a văzut... intrînd, a încetat cusutul. IBRĂILEANU, A. 108. Un teanc de sumane croite... aștepta cusutul. CREANGĂ, A. 62. ♦ (Concretizat) Cusătură. Să te-ajungă, mîndro, ajungă, Să te-ajungă un dor ș-un drag, Să-mi ieși cu cusutu-n prag. BIBICESCU, P. P. 51.

cusut n. lucrarea de a coase: ață de cusut.

cusút n., pl. urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coase obișnuit: am perdut o oră cu cusutu. – Mașina de cusut a fost inventată la 4 April 1830 de Francezu Bartolomeŭ Thimonnier, născut la 1793 în Abresle (Francia). Cusutoriĭ și cusutoresele care au văzut primele mașinĭ de cusut le-aŭ distrus cu topoarele. Thimonnier muri sărac la 1857, ĭar după doĭ anĭ Americanu Howe perfecționă mașina și se îmbogăți.[1]

  1. În original, anul inventării mașinii de cusut tipărit greșit: 1930. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUSÚT s. 1. v. cârpire. 2. (TEHN.) cusătură. (~ul a două plăci metalice.)

CUSUT s. 1. cîrpire, coasere, prindere, țesere. (~ găurii de la ciorap.) 2. (TEHN.) cusătură. (~ a două plăci metalice.)

Intrare: cusut (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cusut
  • cusutul
  • cusutu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cusut
  • cusutului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cusut (s.n.)

  • 1. Acțiunea de a coase; operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele.
    exemple
    • Cînd m-a văzut... intrînd, a încetat cusutul. IBRĂILEANU, A. 108.
      surse: DLRLC
    • Un teanc de sumane croite... aștepta cusutul. CREANGĂ, A. 62.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cusătură attach_file un exemplu
      exemple
      • Să te-ajungă, mîndro, ajungă, Să te-ajungă un dor ș-un drag, Să-mi ieși cu cusutu-n prag. BIBICESCU, P. P. 51.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Mașină de cusut = mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi coase
    surse: DEX '98 DEX '09